miercuri, 16 noiembrie 2011

Pranzul de duminica // Foccacia



Pe repede-inainte:
- 500 g faina alba 3  nule
- 1 pachetel si jumatate de drojdie uscata
- o lingurita sare fina
- 6 linguri ulei de masline
- o lingurita sare grunjoasa/ de mare

Faina intr-un castron incapator, in mijloc un mic crater in care punem drojdia, sarea fina si 4 linguri de ulei de masline. Apoi se adauga incet, amestecand continuu 300 - 350 ml apa calduta. Se presara faina pe blatul de lucru si se framanta bine aluatul, pana incepe sa se incinga. Se aseaza intr-un vaz uns cu putin ulei, se acopera cu un servet umed si se lasa la crescut intr-un loc ferit de curenti de aer rece timp de 2 ore. Se scoate din castron si se ia la pumni la propriu, fara mila, insa cu energie pozitiva. Se intinde intr-o tava si se mai lasa o ora la crescut, pana ce aluatul devine moale si pufos. Se incinge cuptorul la 240 grade, se amesteca uleiul ramas cu putina apa si se "canta la pian" pe foccacia cu degetele inmuiate in amestecul de ulei cu apa. Se presara cu sare grunjoasa (acum e vremea de rozmarin sau cimbru sau masline sau ce va mai place sa puneti deasupra), se reduce temperatura la 220 grade si se coace pentru aprox. 20 min. Reteta bullet proof.

Pofta buna!

marți, 15 noiembrie 2011

Pranzul de duminica // Salata rucola cu mozzarella, prosciutto si muguri de pin

Astazi dimineata am marcat inceputul sezonului de scrijelit geamuri inghetate la masina. Astazi de dimineata m-am urcat pentru prima data intr-o aeronava Embraer Brasilia 120.



M-am simtit ca intr-un avion particular, insa fara scaunele rabatabile si manerele de mahon. Si fara sampanie si caviar. :-)
Tot astazi am pus pentru prima data piciorul peste Prut. Sunt la Chisinau si va transmit de aici urari de bine si o salata cu rucola, mozzarella, prosciutto crudo si muguri de pin.



O mana buna de rucola, se amesteca cu o bila mare de mozzarela sfaramata, si cu 2-3 felii de prosciutto crudo rupt bucati. In timp ce un pumn de muguri de pin sfaraie fericiti in tigaie, se amesteca intr-o cescuta 1 lingura de miere cu 3 linguri de aceto balsamico. Apoi toate merg impreuna. Italian. Simplu. Minunat!

Pofta buna!

duminică, 13 noiembrie 2011

Pranzul de duminica // Jumatati de ardei capia umplute la cuptor

Am fost lenesa. Si la gatit si la scris, recunosc. O fi depresia de zi scurta de toamna, o fi pisica disparuta, o fi deranjamentul produs de o salata Caesar la Taverna Sarbului... Nu mai conteaza acum. Sa finalizam o data pranzul ialian - mi-a luat 3 ore sa-l prepar, o ora sa-l dam gata si o luna sa vi-l povestesc. Pentru aceasta delasare a mea, primiti bonus poze cu muraturile :-).

Continuam cu jumatatile de ardei capia umpluti - reteta GoodFood.



Pentru 8 jumatati (am gandit 2 de fiecare) am avut nevoie d 4 ardei capia frumosi, 3 linguri ulei de masline, o felie de paine neagra/secara/integrala, 2 linguri cu seminte de pin, 2 linguri parmezan ras, un ardei iute tocat marunt, o mana de patrunjel tocat, 200 g de frunze de spanac (am luat o punga de spanac proaspat).

Mai intai am incins cuptorul la 190 de grade si am cot ardeii taiati pe jumatate si stropiti cu ulei de masline si presarati cu piper proaspat rasnit, intr-o tava cu hartie de copt. Le-a luat cam 20 de min sa se inmoaie putin, fara insa a-si pierde fermitatea.

In cele 20 de min, am spalat si am oparit spanacul - adica l-am pus intr-o strecuratoare peste care am turnat incep aprox. 2 L apa clocotita. L-am lasat putin sa se raceasca, apoi l-am stors de excesul de apa si l-am pus deoparte. Tot in cele 20 de min am prajit painea (la cuptor, ca mi s-a stricat prajitorul de paine), am maruntit-o si am amestecat-o cu semintele de pin, patrunjelul, parmezanul, ardeiul iute si uleiul de masline (cele 2 linguri ramase de la stropit).

Am scos ardeii de la cuptor, am distribuit frunze de spanac oparite pe fiecare jumatate, apoi am umplut bine cu amestecul de paine si am mai dat la cuptor pentru 15 min.

Un deliciu usor si aromat, perfect si a doua zi, in casoleta la birou. Pofta buna! 

Bonus:




miercuri, 9 noiembrie 2011

No news is bad news

Blackie is gone. Nu stiu unde. A disparut. Intr-o dimineata nu a mai venit la masa. Apoi seara cand am venit de la birou nu m-a asteptat pe alee mieunand nerabdatoare inaintea mea si frecandu-se de picioare pana deschideam usa. La fel in zilele care au urmat. In aprilie 2010 aveam doua pisici negre. Acum nu mai am niciuna. Sper doar ca amandoua sunt in Raiul pisicilor acum. Si fie ca cel care le-a inlesnit drumul spre intr-acolo sa ramana in Purgatoriu.