joi, 30 iunie 2011

Dovlecei la cuptor umpluti cu sufleu de branza

Duminica trecuta am cumparat de la piata 4 dovlecei frumosi, care m-au asteptat cuminti in frigider pana ieri. Dovlecelul, conform wiki, zucchini (Italia) sau courgette (Franta), poate creste pana la 1 m lungime, insa este de obicei recoltat mult inainte de a ajunge la mai putin de jumatate din dimensiunea sa la maturitate. In periplul sau prin bucatariile noastre, dovlecelul este privit, pregatit si servit ca o leguma, desi el este un fruct, la fel ca rosia, dezvoltandu-se din floarea de dovlecel, fiind si ea la randul sau comestibila. Sunt o multime de feluri de a pregati dovlecelul - fiert, copt, prajit, pane, insa aseara am ales sa-l fac umplut cu sufleu de branza si copt la cuptor.


Ingrediente:
- 3 dovlecei maricei (al 4-lea a fost negociat in feliute pane)
- 2 linguri de unt
- 1 lingura de faina
- 1 pahar cu lapte
- 2 oua
- sare

Dovleceii se curata de coaja si se taie longitudinal in jumatati



dupa care li se scobeste miezul cu o lingura


Se fierb 2 L de apa cu sare si se toarna peste jumatatile de dovlecei, lasandu-i la oparit in jur de 2-3 min



In acest timp, se pun pe foc cele doua linguri de unt si cand s-au topit se incorporeaza o lingura de faina, amestecand energic, ca sa nu se formeze cocoloase. Totul se stinge cu un pahar de lapte, la fel, amestecand (de preferinta cu un tel). Se da deoparte si se lasa sa se raceasca



In timp ce baza de unt sta la racit, se separa albusurile de galbenusuri si albusurile se bat spuma. Cand s-a racit baza de unt, se incorporeaza galbenusurile, apoi albusurile batute spuma si se umplu dovleceii asezati intr-o tava cu hartie de copt


Se dau la cuptorul preincalzit la 180 de grade, pentru 40 de minute sau pana se umfla sufleul. Optional, puteti pregati un sos pentru un acompaniament suculent - eu am ales sa amestec iaurt cu 4 catei de usturoi presati si o mana de patrunjel tocata. Dovlecelul astfel pregatit este extrem de gustos - crocant, pastrandu-si culoarea si gustul specifice, umplut fin si aerat cu sufleul de branza. Excelent!

Pofta buna!


miercuri, 29 iunie 2011

Pui cu salvie la cuptor

Puiul asta ne-a insotit intr-o seara cu prietenii C & C, ne-a dat satisfactii suculente si ne-a deschis ochii asupra salviei. Marturisesc ca pana la aceasta reteta, nu am mai incercat salvia in afara pastei de dinti Herbal. Acum, ca-s mai bogata cu o experienta, am plantat un fir de salvie si in gradina, care, intre rozmarin, tarhon, busuioc, menta si leustean, se simte ca la el acasa.


Ingrediente:
- 1 pui maricel (in jur de 1,8 kg)
- 1 lamaie
- 22 frunze proaspete de salvie (nici mai mult, nici mai putin :-) )
- 3 catei de usturoi
- 6 linguri de unt la temperatura camerei
- sare, piper proaspat rasnit
- patrunjel
- 2 cepe mici
- 2 morcovi, taiati in jumatate

Se spala puiul cu apa rece si se sterge bine cu hartie de bucatarie. Se decojeste lamaia evitand partea alba. Se curata cateii de usturoi. Se toaca marunt coaja de lamaie, frunzele de salvie si cateii de usturoi. Se amesteca cu untul si putina sare. Se aseaza puiul pe spate si incepand de la piept se desprinde cu grija pielea, pana spre gat, continuand cu pulpele. Amestecul de unt se introduce intre piele si pui incercand pe cat posibil sa se acopere toate zonele. Se unge puiul si cavitatea sa cu ulei de masline si apoi se asezoneaza cu sare si piper. Se curata cele doua cepe si lamaia si se taie sferturi. Se umple puiul cu sferturi de lamaie si ceapa si cu patrunjel. Se incinge cuptorul la 240 grade, se aseaza intr-o tava stropita cu ulei de masline morcovii taiati si ceapa, iar deasupra se pune puiul, caruia puteti sa ii legati picioarele, ca sa ramana in one piece. Se lasa puiul la cuptor pentru 20 de minute, dupa care se reduce temperatura la 200 de grade si se mai lasa in jur de o ora. Recunosc ca am scapat si vreo doi trei stropi de vin in tava. In timp ce puiul sfaraia in cuptor si casa se umpluse de miasme, am fabricat repede si una tava cartofi noi, rumeniti, care s-au copt in ultimele 20 de minute, alaturi de pui.


Cand toate au fost gata, am scos, am presarat sare de mare pe pui si l-am lasat 10 minute sa se mai racoreasca, dupa care l-am servit linistiti, langa bere sau sprit, in functie de dorinta fiecaruia. Puiul a fost foarte fraged si foarte diferit de alti pui la cuptor, in sensul bun. Foarte bun.

Pofta buna!
Sursa reteta: Saveur

marți, 28 iunie 2011

Retetele bunicii: Ciorba de fasole verde grasa

Am primit mostenire o carte de bucate pe care bunicul meu i-a daruit-o tinerei lui sotii, acum multi multi ani. Nu stiu cine a scris cartea sau in ce an a fost publicata - nu mai are copertile originale. Mama a reusit sa o lege si mi-a facut o mare bucurie cand mi-a incredintat-o. Citind din aceasta carte, imi amintesc de multe experiente placute la bunica mea in bucatarie, asa ca am decis sa incep o serie noua - Retetele bunicii. Este uimitor cum se gatea in urma cu multi ani - fructele de mare si pastaia de vanilie nu erau desprinse din povesti, de unde deducem ca puteau fii achizitionate din pescarii si bacanii. Daca ne desprindem cumva de realitatea de astazi si privim de sus, traseul nostru culinar, putem sa vedem destul de clar cum, dupa o gaura neagra care a insemnat comunismul, in care creierul (si stomacul deopotriva) ne-a fost spalat cu salamuri si tacamuri, revenim la normalitate, apreciem tot mai mult slow-food, ne bucuram de traditional, dar si de specific.




Ingrediente:
- 1 kg fasole verde
- 2 L apa
- 2 linguri faina
- 2 cepe
- sare
- 1 ardei gras
- 500 g rosii
- 1-2 oua
- 75 - 100 g smantana
- patrunjel verde

Se spala fasolea


 Se taie capetele, iar apoi pe jumatate sau in trei, in functie de dimensiune


Se opareste fasolea in cei 2 L de apa fierbinte


Se pregatesc ceapa si ardeiul gras


si ambele se toaca marunt




Se pun la calit intr-o tigaie cu putin ulei, pana se aureste ceapa


Se adauga cele doua linguri de faina si se amesteca pana se ingroasa


Se adauga peste fasolea oparita si scursa


Dupa care se ineaca in apa si se amesteca pana la incorporare. Se toaca rosiile (eu am folosit din conserva):


Apoi se incorporeaza si ele in ciorba


Si se lasa la fiert


Cand fasolea este fiarta, se opreste focul, se bat doua oua si se amesteca cu smantana, se pun peste oua doua polonice de ciorba fierbinte, pentru a egaliza temperaturile. Apoi se adauga peste ciorba.


Inainte de a servi, se presara cu patrunjel proaspat tocat. Se savureaza incet. Este un vis. Atat de simplu.


Pofta buna!

luni, 27 iunie 2011

Cupcakes pentru Bibi - bilantul saptamanii 3

Am primit o comanda de la Nevena pentru o cutie de 6 cupcakes. Vor fi cu lamaie. Voi coace o tava de 12, asa ca daca mai vrea cineva cealalta cutie, cu mare drag astept sa-mi spuneti.


Mai multe detalii despre celelalte sortimente disponibile si modalitati de plata si livrare gasiti aici.

sâmbătă, 25 iunie 2011

Dulceata de capsuni

Cred ca inca se mai gasesc capsuni in piata (eu cel putin am gasit sambata trecuta) asa ca, daca nu decideti sa congelati cateva, poate va amintiti cum e sa vi se faca pofta de clatite cu dulceata, sau de un cheesecake peste care, in lipsa de fructe proaspete, aruncati cateva lingurite de dulceata. Eu zic ca mai bine va pregatiti. Am zis sa incerc si eu sa fac dulceata anul acesta, iar cea de capsuni este prima din serie. Nu fac multa, cum imi amintesc ca facea bunica, intr-o cratita pentru care trebuia sa aprinda trei ochiuri pe aragaz. Eu mai modest, fiind si prima, prefer sa merg pe varianta proiect pilot sau trial and error sau prototip. You name it. Rezultatul mai intai, ca sa vedem la ce trebuie sa ajungem, the big picture:


Am pornit de la doua kg de capsuni frumoase, dulci, parfumate

pe care le-am curatat de codite si le-am triat, pastrandu-le pe cele ferme.


Le-am asezat intr-o tava astfel incat sa nu stea unele peste altele


si le-am presarat cu un kg de zahar


dupa care le-am acoperit cu folie de aluminiu si le-am lasat pana a doua zi. Ideal ar fi fost in figider, insa, de unde atata loc... A doua zi, tot zaharul capitulase eroic sub sucul caspunilor (mare grija la manevratul tavii - e atat suc inauntru incat riscul e mare sa curga din tava).



Am transferat cu grija capsunile impreuna cu tot sucul lor intro oala incapatoare, am stors doua lamai


dupa care le-am pus impreuna la fiert. Nu stiu cat le-am tinut, sa tot fi fost o ora, doua. Nu am amestecat deloc in dulceata, pentru a nu sfarama capsunile, iar spuma care se forma din cand in cand am indepartat-o cu o lingura de lemn.


Ca sa-mi dau seama daca dulceata e gata, am inmuita putin lingura de lemn, apoi am lasat cateva picaturi pe o farfurie, le-am lasat sa se raceasca si am inclinat farfuria - cand picaturile au fost imobile, dulceata a fost si ea gata. Am transferat-o in borcanele sterilizate (operatie pentru care am folosit masina de spalat vase pe programul cu cea mai ridicata temperatura. Daca nu aveti masina de spalat vase, puteti sa le fierbeti intr-o oala mare, impreuna cu capacele lor. Pentru a le usca, sunt suficiente cateva minute pe gratarul cuptorului incins). Cand inca sunt calde, am umplut borcanele cu dulceata, le-am sigilat bine, apoi le-am acoperit cu un prosop gros de bucatarie si le-am lasat sa se raceasca incet, pana a doua zi. Cand plina de elan artistic, le-am decorat. Din cantitatile de mai sus, au iesit 6 borcanele de 15 cl de la IKEA. 


Pofta buna!

vineri, 24 iunie 2011

Tagliatele piperate cu varza noua

Imi plac pastele, imi place varza si imi place iute. Daca ne asemanam din acest punct de vedere, urmatoarea reteta ne poate satisface aceste trei mici placeri, si o sa fim toti mai multumiti si lumea o sa fie mai buna (?!).



De ceva vreme am intrat in posesia unei minunate masini de facut paste, mecanica, cu care pot intinde foi luungi, de diferite grosimi si pot taia apoi tagliatele si taitei. Nu o mai folosisem si eram oarecum nerabdatoare sa vad ce o sa iasa si cat de diferit fata de ce cumparam. Asa ca sambata, mi-am luat inima in dinti si am pus-o de o portie de paste. Pentru reteta deosebit de simpla, am citit cele doua pagini de introducere din cartea lui Jamie Oliver si am pornit la treaba. Surprinzator sau nu, pentru aluatul de paste nu-ti trebuie altceva decat oua si faina - mai exact cate oua, atatea sute de grame de faina - in cazul meu, 4 oua, 400 g faina.


Toate se amesteca frumos obtinandu-se o coca putin moale si destul de flexibila, care se framanta bine cateva minute, pentru a interactiona prieteneste.


Coca astfel formata, se inveleste in folie alimentara si se lasa la odihna in frigider, pentru 45 min - 1 ora. Timp in care am stat afara pe chez-longue, am dat vreo doua telefoane, am mai sorbit din cana de cafea si am contemplat minunatul trandafir urcator roz (pe care apropos, trebuie sa il testez sa vad daca e bun de facut dulceata. Sau mai bine serbet?). Pauzele lungi si dese... Am scos coca din frigider, am impartit-o in patru si am inceput sa rulez fiecare foaie prin masina - mai intai la prima treapta de grosime, apoi din ce in ce mai sus. M-am oprit la treapta 5, insa data viitoare o sa merg mai sus, pentru ca mi-ar fi placut ca tagliatelele mele sa fie mai subtiri.



Ce culoare frumoasa, nu? De paste cu oua de gaina crescuta la curte, se vede.
Dupa ce am intins foaia, am taiat-o tagliatele.



Pe care apoi le-am asezat pe un suport improvizat (adica o lingura de lemn asezata intre cele doua borcane de fulgi de cereale/ muesli).


Cel mai bine ar fi sa achizitionez un suport pentru uscat pastele cum este cel de aici, pentru ca pe viitor nu ma voi multumi sa fac paste pe care sa le fierb imediat. Deja imi imaginez pungute transparente cu tagliatele, legate cu rafie, asteptandu-ma artizanal. Asa. Am fiert pastele in apa (regula de aur - 1 L de apa la 100 g de paste) cu sare si putin ulei de masline (ca sa nu se lipeasca intre ele). Le-am pus la scurs ...


si am trecut la urmatoarea etapa, varza:



Varza taiata in jumatati, cu cotorul scos, se taie fideluta




si se freaca bine cu sare de bucatarie, dupa care se lasa la scurs 30 min, timp in care isi reduce volumul considerabil:



Varza scursa se caleste usor intr-o tigaie inalta, stropita cu ulei de masline, se pipereaza din belsug si se amesteca apoi cu pastele fierte, lasandu-le sa faca schimb de experienta cateva minute, amestecand.



Apoi se serveste. In linistea soarelui de vara, acompaniata de un sprit rece si efervescent. Ca bun mai e.
Pofta buna!

joi, 23 iunie 2011

Parfait de ciocolata alba cu menta

Cum sa ne pregatim in fata unei zile caniculare asa cum se anunta cea de astazi? Sa bem multa apa si sa stam mult la birou, la aer conditionat, nu? Glumeam, cel putin cu a doua parte. Mai bine sa pregatim un desert rapid si racoritor, cum este cel pe care vi-l propun mai jos.


Conform Wiki, Parfait inseamna perfect in limba franceza (serios?!) si in bucatarie este utilizat pentru a impersona un desert inghetat pe care francezii  l-au inventat inca din 1894. Ce bun...

Ingrediente pentru o portie de familie (in jur de 8 portii):
- 175 g ciocolata alba menaj
- 500 ml smantana lichida pentru frisca
- 3 galbenusuri
- 2 linguri de zahar
- 25 g frunze proaspete de menta

Pentru inceput, aducem la punctul de fierbere jumatate din cantitatea de smantana, pe care apoi o turnam deasupra cicolatei albe rupta bucatele si o amestecam cu grija, pana se topeste ciocolata (cam ca la ganache). Apoi batem cele 3 galbenusuri cu zaharul, pana cand devin spumoase. Separat, mixam rapid smantana pana se transforma in frisca ferma. In timpul asta ar fi trebuit ca ciocolata sa se fi topit in smantana fierbinte. In cazul asta, turnam incet acest amestec peste galbenusurile batute, incet, amestecand astfel incat sa nu transformam totul intr-o omleta. Apoi incorporam frisca si frunzulitele de menta tocate marunt. Invelim o forma de chec sau orice alta forma in folie alimentara, turnam compozitia in forma, o acoperim cu folia ramasa si o lasam in congelator in jur de 5 ore. Dupa care savuram cremozitatea ciocolatie, inviorata de prospetimea mentei proaspete. Un deliciu!


Pofta buna!
Sursa reteta: Furnicuta

miercuri, 22 iunie 2011

Minitarte cu caise

Joi si vineri am participat la unul din cele mai interesante cursuri ever. Intreaga experienta a fost surprinzatoare: de la primirea invitatiei de participare (ca o informare de genul Ati fost nominalizat sa participati la... fara nicio explicatie, pur si simplu), pana la intalnirea neasteptata cu trainer-ul Alis, motiv de imbratisari si zambete. Cursul a fost despre Facilitation skills sau Train the trainer sau, pe romaneste, cum sa gestionezi un grup de participanti, cum sa le intelegi reactiile si cum sa reusesti sa le transmiti cunostintele tale, tinandu-i implicati si interesati. Cool, nu? Joi am fost sugativa de informatii, iar vineri fiecare a pregatit si sustinut un minitraining de 10 minute, pe subiecte non-business. Eu am ales sa ii invat sa pregateasca minitarte cu caise, fara aplicatie practica, insa cu multe fotografii sugestive si cu degustare la final. Iata unde trebuie sa ajungem:


Tarta este formata din cochilie (shell), crema (filling), fructe si de obicei, gelatina (sealing), utilizata pentru a sigila fructele, pastrandu-le culoarea vie si neoxidata.

Pentru cochilie avem nevoie de (ingrediente pentru 6 minitarte sau 1 tarta mare):
- 90 g unt la temperatura camerei taiat cubulete
- 1 lingura ulei vegetal (am folosit de floarea soarelui)
- 3 linguri de apa
- 1 lingura de zahar
- 1 praf de sare
- 150 g faina


Untul impreuna cu apa, zaharul, uleiul si sarea se topesc intr-un bol, pana cand untul sfaraie nervos. Atentie cand il scoateti din cuptor (in cazul meu, din cuptorul cu microunde), pentru ca este foarte fierbinte. Peste untul topit se cerne faina...


si se amesteca cu o lingura, pana se formeaza o coca moale...


care se intinde cu degetele in formele de tarte,


asigurand marginile cu dintii unei furculite, pe care ii folosim si pentru inteparea aluatului (ceea ce va permite aerului cald sa iasa de sub aluat, fara a forma umflaturi)



Formele astfel pregatite se coc in cuptorul incins la 210 grade pentru 15 de minute. Se scot aurii si se lasa la racit.



Sursa retetei: David Lebovitz

Intre timp pregatim crema. Eu o prefer pe cea de vanilie, pentru ca neutralitatea sa nu influenteaza gustul fresh al fructelor. Avem nevoie de:
- 250 ml lapte
- 50 g zahar
- 2 galbenusuri
- 1 ou intreg
- 1 lingurita amidon alimentar
- 75 g zahar
- 2 linguri unt
- un plic esenta vanilie Bourbon



Ouale se bat si se amesteca cu 75 g zahar si cu amidonul,


iar laptele se pune pe foc impreuna cu celelalte 50 g de zahar.


Laptele fierbinte se adauga peste amestecul cu oua,



dupa care amandoua merg inapoi pe foc, pana se ingroasa.



Cand crema s-a ingrosat, se da deoparte si se adauga cele doua linguri de unt si esenta de vanilie, amestecandu-se pana se incorporeaza. Se lasa la racit.


Am ales sa folosesc caise si m-am gandit ca ar fi bine sa le decojesc. Asa ca le-am scufundat pentru 1 minut in apa fiarta,

dupa care le-am scos cu o paleta in apa cu gheata, pentru a stopa procesul de gatire.


Cooaja se va desprinde usor de fruct, folosind simplele degete din dotare. Se purcede apoi la scos samburii si taiat in sferturi.


Dupa care se asambleaza, punand cate 2-3 linguri de crema in fiecare cochilie si garnisind cu fructe. La final, se pregateste o gelatina urmarind instructiunile de pe plic, eventual adaugand putin compot de caise pentru a pastra nota fructata si se toarna cate o lingura, doua, pe fiecare tarta.

 

Pofta buna!

P.S. Puteti alege orice fruct pentru a va insoti tartele, lasati-va imaginatia libera :-)