marți, 18 ianuarie 2011

Schwarzie

Sambata s-a implinit o saptmana de cand Schwarzie motanul lipseste de acasa. Nu am scris pana acum despre eveniment, pentru ca nu am vrut sa cred si in fiecare seara am alergat acasa cu speranta ca ma va intampina in poarta cu trilurile pe care numai el poate sa le scoata. De sambata incoace imi fac procese de constiinta ca nu m-a dus capul mai devreme ca incepe sezonul de imperechere si ca my Schwarzie boy nu mai e chiar asa de boy, ci mai degraba ditamai cotoiul, care se apropie de varsta de un an. Deci, cum va spuneam, sper ca e dupa vreo fata, sper ca e viu si doar indragostit, sper ca a gasit ceva de mancare, sper sa revina. Am auzit povesti pozitive, cu reveniri dupa doua saptamani si chiar o luna, slabiti si infometati. Astazi printez anunturi si pornesc sa afisez prin imprejurimi ca s-a pierdut, ca avea zgarda albastra si ca ofer recompensa oricui are o informatie pertinenta.
In lipsa lui, Blackie ne cauta atentia mai des. Si eu i-o ofer, insa cu inima stransa si cu gandul la el.

4 comentarii:

  1. asa ma gandesc si eu, ca sa-mi pastrez speranta...

    RăspundețiȘtergere
  2. Si Pufu al meu lipseste de o saptamana ! Sper ca este viu!

    RăspundețiȘtergere
  3. Schwarzie nu s-a mai intors si nici Blackie, care a disparut in noiembrie 2011. O gaura neagra a pisicilor. Acum sunt pregatita pentru o noua adoptie, insa mi-e teama sa nu pateasca la fel.

    RăspundețiȘtergere