sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Cartofi taranesti

Iata o reteta simpla pentru o garnitura satioasa, care, in lipsa de altceva, poate fi consumata si ca fel principal.
Am luat 1 kg de cartofi albi pentru fiert, i-am spalat bine si i-am pus la fiert in coaja, cu sare, bineinteles. In timp ce cartofii fierbeau, am luat 4 felii de costita afumata (bacon) si le-am taiat cubulete, dupa care am luat 3 cepe si le-am taiat marunt. Am rumenit costita intr-o tigaie pana si-a lasat grasimea, am scos-o pe o farfurie si am aruncat in locul ei ceapa impreuna cu doua ramurele de cimbru (sau 1 lingurita de cimbru uscat). Dupa ce au fiert cartofii, i-am scos sub jet de apa rece si i-am curatat de coaja. I-am taiat cubulete nu prea mari, dar nici prea mici, ca sa nu se sfarame. I-am asezat intr-un vas jena, i-am sarat putin si apoi i-am amestecat cu grija cu costita si ceapa calite. Am pus 25 minute la cuptor la 180 grade. Se pot servi cu cativa stropi de ulei de masline si patrunjel tocat. Pofta buna!

joi, 27 ianuarie 2011

Ciorba de legume cu fire de ou



Mmmm, cand aveti pofta de o ciorbita light (don't worry, there's no sugar) faceti asa:
Luati vreo 2 cartofi maricei, 2 morcovi, 1 ceapa, o telina, albitura (pastarnac, radacina de patrunjel), o conopida mica, o mana de mazare(eu am luat congelata la punga), o cutie de rosii decojite taiate cubulete, un ou, bors (magic sau lichid),sare, piper, patrunjel.
Curatati toate legumele, taiati cartofii cubulete, morcovii felii subtiri, ceapa marunt, o jumatate de telina cubulete si conopida separati-o in buchetele mici.
Turnati putin ulei intr-o oala incapatoare, cat sa acopere fundul si caliti ceapa usor, apoi aruncati inauntru legumele tocate (in afara de mazare si conopida) si trageti-le putin impreuna cu ceapa, adaugati apa (eu am pus vreo 3 l) si legumele netocate (telina si albitura). Lasati linistit la fiert la foc mic, fara capac, biensur. Cand telina intreaga e aproape fiarta, adaugati si conopida si mazarea spalata bine. Apoi adaugati rosiile cubulete si mai lasati sa fiarba. Verificati daca au fiert cartofii si abia dupa puneti borsul pe care l-ati fiert inainte (in cazul in care ati folosit lichid). Daca ati folosit bors praf, pur si simplu adaugati cate o lingurita, gustand. Sarati, piperati. Bateti un ou bine si turnati-l in fir subtire in ciorba. Ca sa-mi iasa firul subtire, eu pun oul batut intr-un ibric si torn incet, oul coagulandu-se instantaneu in contact cu lichidul fierbinte. La final, o mana de patrunjel verde tocat.

Merge perfect fierbinte, cu ardei iute si paine proaspata cu coaja groasa. Mmmm. Pofta buna!

marți, 25 ianuarie 2011

Gratin de conopida

In seara asta, proaspat scos din cuptor, fierbinte si gustos - gratin de conopida.

Mai exact, conopida gratinata.


Am pus apa la fiert intr-o oala incapatoare, pentru a fierbe conopida. Am luat o conopida medie, am spalat-o bine si am taiat-o buchetele pe care apoi le-am taiat bite size (scuze, pentru economia de cuvinte - in engleza am folosit doua, iar ca sa exprim in dulcele grai: de marimea unei imbucaturi. Si nici nu-mi place cum suna imbucatura... Dar, sa lasam lectiile de romgleza si sa revenim la conopida). Cand apa a dat in clocot, am stors in ea putin suc dintr-o lamaie si am aruncat inauntru conopida. Am lasat-o sa fiarba pana am patruns-o cu furculita. Sucul de lamaie pastreaza culoarea alba a conopidei. In timp ce conopida fierbea, am pus la fiert o jumatate de litru de lapte cu un catel de usturoi intreg, curatat si o frunza de dafin. Dupa primul clocot am oprit focul si am pus capac, lasand la infuzat. Cand conopida a fost aproape fiarta, am pus trei linguri de unt la topit intr-o craticioara, in care am incins alte trei linguri de faina timp de un minut, amestecand serios cu telul. Am stins incet cu laptele din care am scos usturoiul si frunza de dafin, fara sa ma opresc din amestecat. Cand sosul format s-a uniformizat frumos, am ras deasupra 50 g de branza gruyere si am am continuat sa amestec. Am scos conopida intr-o strecuratoare si am lasat-o la scurs, apoi am varsat-o peste sos si am rasturnat-o cu grija pe toate partile, astfel incat sosul sa patrunda peste tot. Am asezat totul intr-un vas de jena, am presarat deasupra o mana de pesmet si o mana de parmezan ras si am dat pentru 20 min la cuptorul preincalzit la 200 de grade, pana s-a rumenit.

E bun bun si merge struna cu un Cabernet Sauvignon rubiniu. Pofta buna!

luni, 24 ianuarie 2011

In cautarea motanului pierdut

Am pornit ieri prin troiene, hotarata sa lipesc afise si sa informez tot satul ca ofer recompensa gasitorului. Am inceput cu magazinul din colt. Intru, cumpar ceva, bineinteles si intreb vanzatorul daca a vazut un motan asa ca in poza. Se uita la poza si zice zambind (nu inteleg de ce) ca nu. Apoi se gandeste sa-mi dea si o explicatie - S-o fi intalnit cu un caine. Ma uit la el urat, insfac restul si plec, bombanind in gand - halal raspuns la prima intrebare... Nici nu mai intreb daca as putea pune un afis la el pe usa, mi-e clar deja... Pornesc spre statia de autobuz unde ma gandesc ca tare bine ar sta afisul la adapost, ferit de ninsoare/ ploaie/ vant sau cine stie ce-o mai urma... Lipesc anuntul cu banda adeziva lata si dau sa plec cand vad scris cu litere albe pe plexiglasul statiei "Afisajul interzis conform HG nr a Consiliului .. amenda 500 RON". Ezit cateva clipe si imi spun ca foaia mea A4 in folie de plastic, lipita cu banda adeziva, nu cu lipici, poate fi usor desprinsa si nu poate dauna grav statiei. Dar, daca vreun domn binevoitor de la Consiliu sau mai stiu eu de unde se va simti lezat, sa ma caute pe nr de telefon din anunt si o sa-i platesc amenda, insa nu pentru toate cele 4 statii pe care am afisat... Uff, pornesc mai departe. Ma vede un domn si il intreb si pe el, N-ati vazut un motan... N-am vazut, dar lipeste un afis si pe poarta mea ca eu sunt iubitor de animale, uite am doi caini de 13 ani... Dar uite, lipeste si la vecinul de alaturi (din al carui garaj rasunau manele si pinguini) ca si el e iubitor de animale. Lasa Domnule, ca e suficient numai la Dumneata pe poarta, ca nu lipesc acum in fiecare curte, pun si eu din loc in loc. Uff, pornesc mai departe. Vad doi copii pe sanie si ii intreb si pe ei. Unul incepe sa-mi turuie ca el are o pisica negru cu alb. Ma copile, a mea e neagra toata si pe a mea o vreau nu pe a ta. Mai parlamentez cu ei cateva minute, le arat unde am pus afisul in caz ca vad vreo pisica neagra sa ma sune. Mai merg 2-300 de m si ma intorc. Trec din nou pe langa copii cu sania care incep sa susoteasca ceva cu un al treilea nou venit si ma intreaba in cor: Tantiii, dati si recompensaaaa? Ma uit la mine, in haina neagra groasa, cu caciula, fular si ochelarii pe nas si ma gandesc ca-s chiar tanti. Mai adaug un strop de tristete peste cea existenta si le raspund ca le dau si recompensa, dar pentru informatii bune, nu alb cu negru, gri sau mai stiu eu ce. Intru pe o straduta laturalnica. Un domn la vreo 40 de ani munceste la zapada in fata unei case. Il intreb si pe el. Imi spune ca vede pisici mereu pe gard, dar ca el are caini. Ii arat afisul, il rog sa ma anunte in caz de ceva si plec, multumindu-i. Pornesc spre un cos de gunoi stradal, dintr-o intersectie. Un grup de vreo 2-3 copii la 10 ani se strang in jurul meu si privesc inmarmuriti ce fac: lipesc o foaie de hartie, cat de ciudat, nu-i asa? Satula, pornesc inapoi spre casa. Vad doua doamne, ca sa nu zic babe, intr-o curte si zic sa le intreb si pe ele, daca tot mi-au iesit in cale:
Eu: Buna seara, n-ati vazut un motan negru pe aici? Nu-l mai gasesc de doua saptamani?
Baba1: Ceee?!
Eu: Un motan negru, daca l-ati vazut..
Baba2 (soptit, crede ea, catre Baba1): Da' cine e ea draga, de intreaba?
Baba2 (catre mine): Da' cine sunteti?
Eu (in gand): Da' ce conteaza cine sunt? Daca sunt Simona Sensual ai vazut motanul?
Eu (cu voce): O vecina, doamna, stapana motanului...
Baba1: Eu n-am vazut nimic ca eu vin din alta parte, tocmai de la..
Baba2: N-am vazut. Da' ce plangi asa dupa un pisic? Mie nu prea-mi plac pisicile.
Ma uit la ele cu mila si plec urandu-le de bine, in gand.
Ajung acasa, rosie in obraji dupa 1 ora jumate de plimbat prin nameti, cu moralul cam jos, iau o tuica fiarta si ma asez pe canapea. Suna telefonul. Ma uit la C. si zic Deja au inceput sa ma sune pentru Schwarzie. El se uita la mine neincrezator, in timp ce iau telefonul si vad un numar necunoscut. Raspund.
Voce de adolescent: Alo, in legatura cu anuntul pentru pisica pierduta.
Eu: Da.
Voce de adolescent: Sa stiti ca noi am vazut aici o pisica neagra cu zgarda albastra. (se potriveste)
Eu: E pisica sau motan?
Voce de adolescent: E motan. (se potriveste)
Eu: Ce zgarda are?
Voce de adolescent: Albastra cu un clopotel. (nu se potriveste, dar poate i-a schimbat cineva zgarda)
Eu: Bine, unde l-ati gasit ca sa vin sa-l vad?
Voce de adolescent: Stiti, noi suntem din satul T.
Eu: Si eu, ca daca nu eram din satul T. nu puneam afise in satul T. Dar spuneti-mi unde sunteti si vin eu sa-l vad.
Voce de adolescent: Dar de cat timp l-ati pierdut?
Eu: De doua saptamani.
Voce de adolescent: Eu il am de trei. (nu se potriveste, dar poate n-are notiunea timpului)
Eu: Pai l-ati gasit? sau e al D-voastra?
Voce de adolescent: Dar are ghearele putin taiate, asa? (deja incepe sa ma enerveze, nu-mi raspunde la intrebari)
Eu: Domne, eu nu i le-am taiat, dar poate i le-a taiat cine l-o fi gasit. Spuneti-mi totusi unde sunteti ca vin sa-l vad.
Voce de adolescent: Aaa, paiii... Nu acum, maine... (incep sa se auda susoteli) Maine dupa 3.
Eu: Maine, dupa 6 e bine? Oricum nu ajung mai devreme acasa.
Voce de adolescent: (Susotelile continua, in plus se aude ras pe infundate in audienta) Aa, daaa e bine.
Eu (decisa sa merg pana la capat): Bun, unde sa vin?
Voce de adolescent (audienta intr-un ras general, el abia abtinandu-se): Strada X, nr. 62
Eu: Voi faceti mishto de mine?
Voce de adolescent: (telefon inchis).
Cu aceasta s-a incheiat prima zi de cautare activa, prin vecini, a lui Schwarzie.
Papusha Over and Out.

duminică, 23 ianuarie 2011

Biban de mare la cuptor cu sos de sampanie


Bibanul de mare este un peste cu carne alba, oase mari si usor de scos, in concluzie, numai bun de imbatat si bagat la cuptor.
Ce mai avem nevoie in afara de biban:
- 2 cepe
- 200 ml sampanie
- 140 g unt
- zeama de la 1/2 lamaie
- o lingura mustar clasic
- o lingura mustar cu boabe
- o lingura faina
- sare, piper
In primul rand, evisceram si curatam pestele de solzi. Incalzim cuptorul la 180 grade. Pregatim o tava suficient de incapatoare pentru pesti si taiem ceapa solzisori (sau pestisori sau juliene e acelasi lucru. Dupa mine, cea mai la indemana metoda de a taia astfel ceapa este: taiem ceapa pe jumatate si o asezam cu partea taiata in sus, dupa care taiem felii din ea, la fel cum am taiat dintr-un pepene, insa la o scara mult mai mica). Asezam ceapa in tava si peste potrivim pestii, peste care taiem cateva cubulete de unt. Presaram sare si piper si turnam in tava jumatate din cantitatea de sampanie. Acoperim tava cu o folie de aluminiu si dam la cuptor pentru 25-30 minute.
Scoatem pestii din cuptor si ii transferam pe un platou, pastrandu-i la cald. Strecuram zeama lasata in tava intr-un recipient si ne apucam de facut sosul. Incingem untul ramas intr-o craticioara si incorporam faina, insa nu o lasam prea mult pe foc, pentru ca faina va forma cocoloase. Stingem cu zeama strecurata si cu sampania ramasa, incorporam amestenad cele doua linguri de mustar, zeama de la lamaie, sare si piper dupa gust. Turnam sosul peste pesti si servim cald, alaturi de garnituri uscate (legume fierte, cartofi la cuptor sau copti, in functie de preferinta).
Pofta buna!

joi, 20 ianuarie 2011

Igiena la supermarket

Ieri eram la coada la casa intr-un supermarket. Doamna din fata mea, peste 45 de ani pune pe banda produsele: niste biscuiti, o cutie de lapte, un deodorant si o paine, pe care o pune frumos DIRECT pe banda, fara punga, desi acestea erau disponibile langa standul de paine. M-am cutremurat gandindu-ma la milioanele de microbi de pe banda, la cum ajung ei acolo, la traseul cutiilor, sticlelor, pungilor pe care le aruncam pe banda si la amarata asta care se duce acasa si mananca painea infestata. Doamne, apara-i!

miercuri, 19 ianuarie 2011

Tort mousse cu jeleu de capsuni


C. nu prea e adeptul cremelor si torturilor incarcate, asa ca de ziua lui am ales ceva usor si fructat.
Pentru mousse avem nevoie de 500 ml frisca lichida, 50 g zahar, 80 ml lapte, 2 oua, 2 plicuri de gelatina incolora cu 50 ml lapte, vanilie.
Frisca se bate si se pune la frigider. Se bat cele doua oua si se pun intr-o craticioara antiaderenta alaturi de zahar si de lapte. Se amesteca bine si apoi se pun pe foc cu mare atentie – doar cat sa se topeasca zaharul, chiar si un minut in plus transforma ceea c ear trebui sa fie un lichid cremos, intr-o adevarata budinca.
Separat se inmoaie gelatina in lapte, la bain-marie. Se lasa ambele compozitii sa se raceasca putin, apoi se scoate frisca batuta din frigider si se amesteca cu cele doua si cu esenta de vanilie, dupa care se pune la congelator pentru 15 minute. Apoi se aseaza folie de plastic intr-o forma de tort cu marginea detasabila si se pune la frigider 30 de minute.
Am avut surpriza sa gasesc in Kaufland aroma de vanilie bourbon, ceea ce cred ca este peste esenta de vanilie, insa sub extractul de vanilie pe care inca nu l-am utilizat pana acum in prajituri.
Cat timp sta “blatul” la frigider, avem timp sa pregatim jeleul de capsuni pentru care avem nevoie de 600 grame capsuni (merg si cele congelate, in cazul in care nu gasiti proaspete), 150 g zahar pudra, 2 plicuri de gelatina transparent si 50 ml apa.
Se pun capsunile cu zaharul pudra in blender si se mixeaza bine. Separat se dizolva gelatina in apa la bain-marie si se amesteca cu capsunile mixate. Se pune la congelator 20 de minute.
Se scoate mousse-ul din frigider se intoarce pe un platoul rotund si se desface inelul formei de tort, se dezlipeste cu grija folia de plastic si se aseaza din nou inelul in jurul blatului de mousse. Se intinde jeleul de capsuni peste blat si se lasa la frigider minim 8 ore. Se orneaza in functie de talentul si timpul fiecaruia. In cazul meu… doar cu lumanarile :-)

marți, 18 ianuarie 2011

Schwarzie

Sambata s-a implinit o saptmana de cand Schwarzie motanul lipseste de acasa. Nu am scris pana acum despre eveniment, pentru ca nu am vrut sa cred si in fiecare seara am alergat acasa cu speranta ca ma va intampina in poarta cu trilurile pe care numai el poate sa le scoata. De sambata incoace imi fac procese de constiinta ca nu m-a dus capul mai devreme ca incepe sezonul de imperechere si ca my Schwarzie boy nu mai e chiar asa de boy, ci mai degraba ditamai cotoiul, care se apropie de varsta de un an. Deci, cum va spuneam, sper ca e dupa vreo fata, sper ca e viu si doar indragostit, sper ca a gasit ceva de mancare, sper sa revina. Am auzit povesti pozitive, cu reveniri dupa doua saptamani si chiar o luna, slabiti si infometati. Astazi printez anunturi si pornesc sa afisez prin imprejurimi ca s-a pierdut, ca avea zgarda albastra si ca ofer recompensa oricui are o informatie pertinenta.
In lipsa lui, Blackie ne cauta atentia mai des. Si eu i-o ofer, insa cu inima stransa si cu gandul la el.

Supa de pasare

Supa de pasare din punctul meu de vedere, nu are carne, iar singurele elemente plutitoare din ea sunt morcovul, de obicei lasat intreg sau jumatate (nu taiat rondele), pastele (preferabil, taitei de casa) sau galustele de gris, cateva boabe de piper si patrunjelul verde.



In primul rand se spala bine carnea de pasare (fie ea pui, gaina, curcan, fazan) cu apa rece si se pune la fiert, de asemenea intr-o oala cu apa rece. Dupa cateva clocote se sareaza si se curata de spuma/ impuritatile care se ridica la suprafata.

In timp ce carnea fierbe, se curata 4-5 morcovi (depinde cate portii de supa planuiti - ar trebui sa fie un morcov pe portie), o radacina de patrunjel, una de pastarnac, o jumatate de telina mare sau o telina mica, un ardei gras si doi catei de usturoi. Toate se adauga intregi alaturi de carnea care fierbe. Se curata din cand in cand de impuritati (daca veti face din curcan, nu va speriati daca nu iese clara, ci mai degraba putin tulbure).

Pastele se fierb separat, pentru a nu altera gustul, culoarea si consistenta supei. Se scurg si se clatesc in cateva jeturi de apa rece.

Cand telina este fiarta (puteti verifica cu o furculita, insa cu atentie, sa nu o zdrobiti), se scoate totul (carne, legume, in afara de morcovi, care se lasa in oala), se adauga cateva boabe de piper si se mai lasa putin pe foc, timp in care se adauga si pastele fierte, iar la final o mana de patrunjel tocat, dupa care se opreste focul. Dupa ce supa este gata, nu se pune capac peste oala, pentru a nu se pierde din culoarea verde a patrunjelului.
LE: Mama monitorizeaza indeaproape postarile si mi-a semnalat ca am uitat sa scriu ca se fierbe la foc domol, altfel devine tulbure. Gata, acum e completa :-)

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Chec cu lamaie si mac

Un super desert, dulce acrisor, zemos si racoros.


225 g unt se bat cu telul de la robot impreuna cu 225 g zahar pana cand compozitia devine cremoasa si zaharul nu se mai simte. Unul cate unul, se adauga 4 oua si coaja rasa de la o lamaie galbena, continuand sa amestecati. Separat se amesteca 225 g faina cu 1 plic de praf de copt si 2-3 linguri de seminte de mac, dupa care se adauga in compozitia de mai sus si se omogenizeaza. Se tapeteaza cu hartie de copt o tava de chec, se aseaza compozitia si se tine la cuptorul preincalzit la 180 grade timp de 40 de minute sau pana cand trece testul cu scobitoarea (se introduce scobitoarea in chec si cand se scoate, nu trebuie sa aiba nici urma de aluat pe ea).

In timp ce checul creste in cutpor, se pregateste siropul cu care o sa inmuiem checul: 100 ml zahar se pun pe foc mic cu zeama de la doua lamai si 200 grame de zahar. Se fierbe 5-10 minute.

Se scoate checul, se inteapa cu o furculita pe toata suprafata astfel incat sa permita siropului sa patrunda in cele mai mici detalii si se toarna siropul fierbinte cu grija.


Se lasa sa se raceasca in tava dupa care se scoate si se taie felii. Noi l-am servit alaturi de o cupa de inghetata de vanilie. Si pentru ca arata atat de bine, n-am poze cu el pe farfurie. S-a mancat in liniste, pe nerasuflate.

Feta coapta pe gratar

Simplu si foarte aromat: o felie de feta groasa de aproximativ 1 cm se pune pe o bucata de staniol suficient de mare incat sa puteti sa o impaturiti apoi, cateva picaturi de ulei de masline, putin oregano, putin chilli, putin piper alb. Se impacheteaza si se pune pe gratar 15-20 min. Rezultatul: spectaculos de cremos si aromat.

joi, 13 ianuarie 2011

Slaninuta afumata cu ceapa rosie si masline

Pentru un aperitiv traditional, am ales sa tai slaninuta cubulete, sa desfac ceapa rosie in cate doua foi pe care le-am taiat in patratele de aprox 1 cm si sa alatur o maslina neagra fara sambure. Le-am pus toate pe un cracker sarat. Recunosc acum in timp ce citesc, ca tare bine ar fi mers un cracker nesarat si putina branza telemea. La party s-au mancat toate... impreuna cu tuica fiarta (cea mai buna, de la tata).

Pozele vin mai tarziu (am uitat card-ul acasa...)


miercuri, 12 ianuarie 2011

Salata caprese sau rosii cu mozzarella


Simplu si bun.

Pentru petrecere am luat rosii cherry - am gasit de dimensiuni nu tocmai.. cherry, asa a le-am taiat in jumatati si intre ele am asezat o mini-mozzarella si am fixat cu o scobitoare. Am asezat pe un platou si am stropit cu ulei de masline, apoi am aruncat un praf de sare, putin piper si busuioc tocat. In timp ce scriu, imi dau seama ce bine ar fi mers si cateva picaturi de aceto balsamico... Data viitoare.

marți, 11 ianuarie 2011

Fondue


Fondue provine din Elvetia si este practic, o crema de branza calda. Nu am gasit reteta originala, insa am ales o varianta simpla: o parte branza Gruyere (75 g), o parte branza Emmental (75 g), o treime de parte smantana (o lingura), doua treimi de parte vin alb (doua linguri) care se incalzesc, nu se fierb si se mentin calde intr-un vas special. Eu am ales sa inmoi grisine, insa puteti incerca cu orice altceva: crutoane de paine, bucati de carne, rosii, ceapa... ce va trece prin cap si aveti la indemana. S-aveti pofta!

luni, 10 ianuarie 2011

Paste cu pesto

Pentru petrecere am ales paste mici, pentru a fi usor manevrabile, usor de pus in farfurie, si de mancat cu furculita, din picioare :-)

Pentru pesto, am luat trei pungi de busuioc proaspat (se gaseste la hypermarket, dar puteti sa plantati acasa in ghiveci, busuiocul nefiind o planta pretentioasa), jumatate de catel de usturoi tocat, o mana de seminte de floarea soarelui (stiu ca trebuia sa am muguri de pin, insa nu am gasit si nici n-am avut timp sa caut in mai multe surse), ulei de masline si parmezan proaspat.



In primul rand am pus la cuptor semintele, astfel incat sa fie doar putin prajite. Pentru prepararea pesto-ului e bine sa aveti un mojar, pentru ca aromele se elibereaza mai bine prin presare, decat prin taiere. Astfel, se pune jumatatea de catel de usturoi tocat si sarea in mojar si se preseaza impreuna cu frunzele de busuioc pana se omogenizeaza bine, apoi se adauga semintele prajite si se piseaza in continuare. Se muta totul intr-un castron si se adauga jumatate din cantitatea de parmezan ras, se amesteca adaugand incet ulei de masline. Este nevoie de ulei de masline doar pentru a lega sosul. Se sareaza, se pipereaza dupa gust, se adauga putin suc de lamaie se mai adauga si restul de parmezan ras, dupa care se amesteca cu pastele fierte si scurse de apa. Pastele asftel preparate se pot servic calde sau reci. Sunt foarte bune in oricare din variante. Pofta buna!

duminică, 9 ianuarie 2011

Pate de ciuperci

Am vazut reteta la Mazi si-am zis ca merita sa incerc, asa ca am luat o casoleta de 500 g de ciuperci champignon, o punguta de 50 g hribi uscati, o ceapa, o lamaie, 5-6 catei de usturoi, o legatura de patrunjel si un pachet de unt.



M-am bucurat cand am gasit hribi uscati in hypermarket, alaturi de galbiori si ghebe produse si ele in RO, prin judetul Dambovita pe undeva. Din clipa in care deschizi ambalajul te invaluie parfumul ciupercilor adevarate. Pentru ca hribii trebuie sa se rehidrateze, ceea ce poate dura putin, se urmeaza instructiunile de pe ambalaj si se pun ciupercile la fiert. Dupa primul clocot, se scot si se lasa 30 min intr-un vas cu apa rece. Intre timp, se taie marunt palariile spalate ale ciupercilor champignon, dupa care se trece la hribii rehidtratati, la ceapa si la usturoi. Se pune ceapa la calit intr-o tigaie inalta in care sfaraie o lingura de unt. Dupa ce se inmoaie ceapa, se adauga usturoiul si trei fire de cimbru proaspat - frunzele se vor desprinde singure la temperatura mare, iar la final veti putea scoate firele cu usurinta. Daca nu aveti cimbru proaspat, folositi 1-2 lingurite de cimbru uscat. Se adauga ciupercile taiate si doua linguri de cognac, plus sucul de la jumatate de lamaie si se lasa pe foc pana se evapora lichidul, insa nu de tot. Se da deoparte si se amesteca cu patrunjelul tocat, se sareaza dupa gust. Dupa ce s-au racit putin, se amesteca cu restul pachetului de unt taiat cubulete, pentru a asigura o topire mai rapida si un amestec cat mai omogen. Se toarna intr-un recipient si se lasa putn la racit, dupa care se da la frigider unde se va intari. Se serveste cu bagheta proaspata pana se termina :-)

Guacamole

Petrecerea s-a incheiat, asa ca voi impartasi retetele in ordinea in care le-am enumerat in meniu, nu neaparat in ordinea in care le-am preparat.
Sa incepem cu inceputul. La categoria aperitive, castigator a fost guacamole. Am facut portie tripla, deci daca vreti sa iasa mai putin, reduceti cantitatile pastrand insa proportiile.
Trei avocado, trei rosii medii, doua cepe rosii, coriandru proaspat (se gaseste in super/hypermarket la punga), sucul de la doua lime.



Avocado se taie longitudinal, se scoate samburele si se scobeste miezul cu o lingura. Aceasta operatiune poate deveni un chin, in cazul in care avocado nu e foarte copt. Bineinteles ca acesta a fost si cazul meu. Daca mi-ar fi trecut macar prin cap ca nu e suficient de copt si ca voi indoi doua linguri in miezul sau, l-as fi pus intr-o punga inchisa cu cateva banane - asa am citit eu undeva ca se poate realiza o coacere articifiala. Nu mi-e foarte clar cum se intampla asta, dar se pare ca functioneaza. In fine, daca e copt, bine ar fi sa zdrobiti miezul cu un instrument cu care se zdrobesc si cartofii fierti. In cazul in care nu e copt... folositi cu incredere robotul. Separat se taie marunt rosiile, ceapa si coriandrul si se piseaza impreuna intr-un mojar pentru a-si elibera aromele, se adauga putina sare si sucul de la cele doua lime dupa care se amesteca cu avocado. Sucul de lime e foarte important - atat pentru gust cat si pentru aspect - pastreaza toate culorile din preparat vii si neoxidate. Si.. asta e tot - foarte simplu si foarte delicios. Se pun alaturi chips-uri tortilla si se serveste cu incredere - o bomba cu vitamina C.

vineri, 7 ianuarie 2011

Party time

Amandoi suntem nascuti iarna. Deci imposibil de facut ceva simplu, afara, pe farfurii de carton si pahare de plastic pe care nu trebuie sa le mai speli, ci le arunci impersonal la gunoi. Bleah... oribil oricum - urasc plasticul. Si nu-mi plac nici lucrurile simple. Imi place sa vad mirarea pe fetele celor care ne trec pragul si descopera mese pregatite cu bunatati, totul gandit si aranjat astfel incat servirea sa nu fie un chin, nicio intrebare fara raspuns. Am dat primele doua petreceri anul trecut in casa noastra, deci ne-am facut antrenamentul. In plus, imi place sa gatesc si sa-mi si iasa (asta e o conditie esentiala :-) ).
Maine il sarbatorim pe C. Initial am convenit ca facem un gratar si mi-a parut rau de la bun inceput de lipsa de originalitate de care am dat dovada. Faceam asa, cu inima indoita si mai mult de dorul prietenilor care se misca mai greu pana in Ilfov... Salvarea mea a venit atunci cand ne-am dat seama ca doi dintre invitati sunt lacto-ovo-vegetarieni. Yess!!! Acum trebuie sa gatesc ceva, ceva mic mic pitic, pentru ei. Sa vedeeeem.
Aperitive
Guacamole, in care sa inmuiem niscai chips-uri tortilla
Pate de ciuperci, asa cum am vazut la mazi si am mancat la mama a doua zi dupa. Asta merge perfect cu o bagheta proaspata
Paste mici cu sos pesto homemade. Si n-are nimic daca nu-s chiar calde la servire.
Alte paste mici AOP (aglio, olio e peperoncino)
Rosii cherry cu mozzarella, ulei de masline si busuioc
Fondue in care o sa inmuiem grisine
Pana aici am fost veggies, dar de aici incolo... slaninuta afumata cu masline pe ceapa rosie, prune uscate si carnaciori de bere in bacon, asa, un pic si pentru ceilalti 12. Poate mai bagam si niste zacusca de hribi.. cine stie, in functie de cum se umple masa...
La felul principal, o sa ramanem pe gratare, insa garantez eu ca le marinez pe toate la noapte. Pe langa mai bagam niste cartofi la cuptor plus muraturi a la mama. Cu mana pe inima, ca nu ma ating de gratar... Raman pe locul meu la bucatarie, dar o sa pregatesc tzuica fiarta pentru "oropsitii" care vor degera afara.
Desertul e inca o enigma. Dar, pentru orice eventualitate, am achizitionat si o tava de copt blaturi, cu marginile detasabile. Sa zicem ca fac un tort (ar fi prima data), trebuie sa am instrumentele potrivite, nu?
Poze cu dezmatul, atat din timpul pregatirii, cat si din timpul consumarii, vor urma in scurt timp.
Sa-mi tineti pumnii...

joi, 6 ianuarie 2011

Spaghetti alla carbonara

Questa sera, in mare viteza, cu C. flamand in coasta mea, am executat cu succes una din cele mai simple retete de spaghetti: ala carbonara.

Pentru 4 persoane (ca-mi place sa iau si a doua zi la munca): 400 g spaghetti (no. 5 sau no. 7 maxim), 200 g piept de porc afumat (in "traducere" libera bacon), 4 ou proaspete, 4 linguri parmezan ras, o lingura unt, ulei, sare, piper.



Instrumentul alb din foto este ultima achizitie de la Kaufland, ma ajuta atat sa masor cate spaghetti sa fierb pentru 1/2/3 persoane cat si sa verific gradul de fierbere (desi as putea sa ma ghidez dupa timpul specificat pe pachet, prefer tot timpul sa verific singura daca sunt al dente).
Pentru a fierbe spaghetti folosesc strecuratoarea de la ikea, perfecta pentru a scurge pastele fara prea mari batai de cap. Strecuratoarea se aseaza in oala in care fierbe apa (cate 1 litru de apa pentru fiecare 100 g spaghetti, plus sare plus un strop de ulei - ajuta sa nu se lipeasca pastele) si se scoate la final, apa scurgandu-se elegant si fara stropi nedoriti pe maini sau prin alte parti.
In timp ce pastele isi fac de cap, se taie bacon-ul cubulete si se caleste in putin ulei pana devine potrivit de auriu, dupa care se adauga putina apa, cat sa se scalde putin, dar cu capul afara, si se lasa sa bolboroseasca la foc mediu.
Se bat ouale intregi, se adauga sare si piper si se amesteca cu parmezanul ras. Cand pastele aproape au fiert, se pregateste un vas cu pereti inalti, se arunca inauntru untul, apoi pastele scurse, bacon-ul cu tot sosul care s-a format in tigaie si la final ouale crude, dupa care se amesteca cu doua furculite cu grija, pentru a nu rupe pastele. De obicei, atunci cand scurg pastele, le trec printr-o apa rece, insa pentru aceasta reteta nu, pentru ca ouale crude vor "fierbe" datorita temperaturii pastelor cu care sunt amestecate.
Merge perfect cu un pahar de vino rosso. Buon appetito!


miercuri, 5 ianuarie 2011

Ciabatta cu mozzarella si chilli

Ca frig mai e afara... sau asa mi s-a parut mie, in prima zi de lucru din 2011. M-am gandit ce sa fac in seara asta sa ne mai incalzim putin. Am ales ciabatta cu mozzarella si chilli - un starter "hot and spicy" plus un vin fiert, sa ne unga incheieturile si gatlejurile amortite.

Pentru doua persoane, aveti nevoie de doua painici ciabatta, 200 grame mozzarella taiata felii, 1 catel de usturoi, chilli tocat (eu nu am gasit proaspat asa ca am tocat vreo 2-3 uscati, din care am scos semintele; la fel ar fi indicat sa procedati si in cazul in care aveti proaspat), 2-3 frunze de busuioc maruntite, putina coaja de lamaie pentru garnisire.




Am taiat painicile in doua, am incins bine o tigaie goala si le-am perpelit pe ambele parti pana au prins pe alocuri culoarea carbunelui. Le-am dat deoparte si le-am frecat cu catelul de usturoi taiat jumatate. Am picurat apoi putin ulei de masline pe fiecare felie, dupa care le-am garnisit cu cate doua felii de mozzarella pe care le-am intins bine. Deasupra am presarat putin chilli tocat, putin busuioc si cateva fire de coaja de lamaie, iar la final din nou cateva picaturi de ulei de masline. Daca nu va place "iute moderat", puteti inlocui chilli cu orice alt condiment care va place.


In timp ce eu lucram la constructia de mai sus, C. a pregatit vinul fiert - 750 ml cu 3 linguri de zahar (cate una pentru fiecare cana de 250 ml), un baton de scortisoara, o portocala taiata felii si un praf de scortisoara pudra.


Confirm ca dupa aplicarea tratamenului mai sus descris, la aceasta ora asta suntem calzi :-)

Si pofta buna si voua.

marți, 4 ianuarie 2011

Pulpa de porc la cuptor

Stiu ca a trecut sezonul de porc, dar nu puteam sa las de izbeliste prin congelator o minunata pulpa primita in dar. Asa ca m-am gandit, m-am rasucit si am amestecat intr-un castron vreo 6 linguri de ulei de masline, frunzele de pe doua ramurele de rozmarin, o lingurita de nucsoara, una de cimbru, 4-5 catei de usturoi dati prin presa, sare si piper proaspat macinat. Am uns cu respectivul amestec pulpa, am asezat-o in tava si am inghesuit-o intre 3 cartofi taiati cubulete, 3 morcovi taiati in jumatate, 1 ceapa rosie de apa taiata in 4, vreo 4-5 catei de usturoi necuratati si 6-7 boabe de ienibahar. Inainte de a baga la cuptor, am scapat un sfert de litru de vin alb (demisec) si vreo 2 frunze de dafin.



Am lasat in cuptorul incins la 220 grade aproximativ o ora, timp in care am mai adaugat vin. Rezultatul, spectaculos de suculent, aromat si.. yami, bun de tot.

luni, 3 ianuarie 2011

Supa crema de legume cu crutoane

Nu stiu despre voi, dar mie cateodata mi se face tare pofta de o supa crema de legume, usoara si cremoasa. As fi facut-o de ieri daca nu ma gasea pranzul in Carturesti si nu ma uita dupa-amiaza pe canapeaua Alinei privind concerte Depeche Mode.

Asa ca astazi, cand ningea mai vartos, m-am apucat. Am luat 4-5 cartofi medii, 6 morcovi maricei, o ceapa, un sfert de telina mare (sau o telina mai mica taiata in jumatate), un ardei gras, o radacina de patrunjel, una de pastarnac si doi catei de usturoi. Am scos la indemana si semintele de chimen, o paine alba feliata, cimbru si ulei de masline.

Am curatat legumele, cartofii si morcovii i-am taiat cuburi, respectiv felii - astfel vor fierbe usor si vor fi mai usor de pasat. Restul merg intregi.

Am aruncat totul pe foc, in oala cu apa rece. Am lasat sa fiarba apa inainte sa pun sare, altfel raman pete pe oala, daca este din inox. In timp ce legumele fierbeau, am taiat painea cubulete




pe care le-am intins uniform in tava si le-am bagat in cuptorul incins la 180 grade pana au devenit crocante. Am pregatit un amestec din 6 linguri de ulei de masline, 2 lingurite de cimbru, sare si piper



pe care l-am picurat peste crutoanele din tava. Le-am mai perpelit 6-7 minute in cuptor pana au devenit aurii.
Cand legumele au fiert, am scos telina, radacinile, ceapa si ardeiul si le-am aruncat, iar cartofii si morcovii i-am scos cu o spumiera intr-un castron inalt, in care i-am pasat bine cu blenderul. Pentru o consistenta cremoasa, am trecut "pasata" printr-o sita. Am strecurat si apa in care au fiert legumele si le-am amestecat incet - apa peste "pasata", intotdeauna. La final am adaugat o lingura de ulei de masline si una de seminte de chimen. Rezultatul - delicios. Pofta buna!

Multumesc mama, ca m-ai invatat!

Azi, nimic deosebit

Nimic in bucatarie. O tura de reaprovizionare prin Piata Domenii unde am gasit doar 2 tarabe (logic, e duminica, 2 ianuarie... cine mai e plictisit de stat sau cine nu stie sa stea). Cu gandul la o supa crema de legume cu crutoane am luat un kil de morcovi. Niste mandarine si mere pentru niste gustari mai light. Apoi am trecut prin Carturesti cautandu-l pe Jamie (pe care nu l-am gasit, asa ca o sa comand ceva online) si pe Moleskine Passions Recpie Journal (pe care de asemenea nu l-am gasit si sper sa-l gasesc online). Am parasit Carturestiul putin dezamagita, recunosc, dar in acelasi timp incantata - inseamna ca sunt multi pasionati/ preocupati/ interesati de bucatarie, de a gati, de ceea ce mananca, which is good. Spre casa, am intrat o tura la Kaufland pentru cartofii ce vor sfarsi in supa crema mai sus amintita si niste faina pentru painea de casa (de casa adica, la masina - inca nu m-am apucat sa plamadesc paine, but who knows).
Pe dupa amiaza am servit un gratar invitati la prieteni, unde am executat un piure de cartofi. Oricine stie sa faca piure. Cine nu stie sa gateasca poate sa spuna ca stie sa faca piure de cartofi. Al meu iese senzational - o spun cei care il termina de fiecare data pe cel din farfurie si intreaba daca mai e. Secretele sunt cateva si sunt simple: cartofii trebuie scursi imediat ce ati oprit focul - daca poposesc prea mult timp in apa in care au fiert, rezultatul va fi lipicios. Lingura de unt sa nu lipseasca, paharul cu lapte neaparat cald, sarea, mixerul si la final, lingura de smantana. Cea din urma il face pufos, pufos si delicios. Garantat.

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Brunch pe 1 ianuarie

Brunch e o combinatie de Br(eakfast) si (L)unch, un mic dejun tarziu si bogat, care poate tine loc si de pranz.
Am decis ca 1 ianuarie e o zi de weekend perfecta pentru un brunch, asa ca am uns un vas de jena cu unt, am asezat in el 5 carnaciori de porc si o mana de rosii cherry taiate in jumatati. Am bagat 15 min la cuptorul incins la 200 grade. Intre timp, am amestecat o lingura de miere cu o lingura de mustar cu boabe si o lingura de mustar clasic si separat am stors cinci portocale. Sosul de mustar cu miere a mers ca uns pe carnaciori dupa ce le-a trecut timpul de coacere. In aceeasi tava am mai pus 4 felii de franzela si am spart trei oua prin locurile mai libere, dupa care am mai bagat 7-8 minute la cuptor, pana s-au facut si ouale. Sucul de portocale a mers in pahare - fifty fifty cu apa minerala. Yamiii.
Multumesc pentru inspiratie, Good Food dec 2010 - ian 2011.
P.S. C e foarte fericit cu noile mele indeletniciri in bucatarie. :-)

Ramas bun gastronomic pentru 2010

Nu stiu de unde provine traditia de a manca peste in ultima zi a anului, dar stiu ca romanii fac asta sperand ca le va aduce noroc tot anul. Am revenit din turul de iarna clasic (la ai mei si la ai lui) incarcati cu bunatati. Dupa trei zile de studiat food blog-uri si de citit sute de retete, de imaginat meniuri si tehnici de taiere, am revenit in sfarsit in bucataria unde exista un singur s(ch)ef - eu. Am decis meniul pentru pranzul din ultima zi a anului: dorada pe pat de sare, cartofi mediteraneeni la cuptor si biscotti cu cacao si samanturi.
Mai intai am curatat cartofii - pentu doi ar merge cam 4-5 din cei albi, medii, numai buni de bagat la cuptor - apoi i-am taiat cuburi de 2-3 cm. Separat am pus in mojar 5-6 linguri de ulei de masline cu o lingurita de cimbru si frunzulitele de pe 2-3 fire de rozmarin, plus o lingura de otet din vin alb si le-am pisat impreuna. Am turnat amestecul peste cartofi, pastrand o lingura. Am adaugat o mana de masline negre si am asezat totul intr-un vas de jena tapetat cu hartie de copt. am picurat deasupra lingura de ulei cu rozmarin. Am lasat totul asa pregatit pentru a fi introdus in cuptor impreuna cu pestele.
Intr-o tava suficient de mare incat sa primeasca cei doi pesti, am asezat folie de aluminiu peste care am turnat un pat de sare grunjoasa, am asezat pestii curatati si indesati cu felii de lamaie, peste care am turnat un strat consistent din aceeasi sare grunjoasa, ferind capul si coada, pe care oricum nu le vom manca si care ma vor ajuta sa desprind pestii de crusta care se va forma. Am introdus ambele tavi in cuptorul incins la 200 grade pentru 40 de minute.
In timp ce minunatiile se coceau, am pregatit aluatul pentru biscotti - 350 gr faina de prajituri (de 650), 250 gr zahar alb, 75 gr cacao pudra, un plic praft de copt, 2 lingurite scortisoara, coaja rasa de la o lamaie, 5 oua batute. Am framantat bine aluatul si l-am impartit in doua (ar fi fost mai bine sa impart in 3). Am amestecat o parte cu migdale crude (Mega Image) si o parte cu stafide si alune de padure (tot de la MI). Am pudrat faina intr-o tava plata (nu am plansa de lemn deocamdata) si am intins cele doua cilindre de ciocolata turtindu-le astfel ncat sa devina ovale. Le-am asezat intr-o tava cu hartie de copt si am asteptat numai cateva minute, pana s-au copt doradele si cartofii din cuptor. Am scos totul afara, cartofii sunt gata de servit si mirosul de rozmarin si masline coapte este ametitor - iti ploua in gura. Am spart crusta de sare formata in jurul doradelor, am dezlipit usor pielea cu tot cu un strat gros de sare, am separat usor carnea de oase, scotand doar sira spinarii si cele cateva oase mari pe care le au doradele. Carnea astfel dezosata am servit-o langa cartofii mediteraneeni.
In timp ce mancam, biscotti treceau prin prima tura de coacere, 20-25 min la 200 grade. I-am scos si i-am lasat sa se raceasca, dupa care i-am taiat in felii groase de un cm, i-am asezat din nou in tava si i-am mai copt o data pentru 15 min. La final, dupa racire, i-am asezat intr-un borcan inchis ermetic. Merg perfect cu cafea sau ceai.
Multumesc pentru inspiratie, Mazi.
Stiu ca ar merge si niste poze. Promit ca de la urmatoarele retete.