marți, 28 decembrie 2010

Adio 2010

2010 a fost un an ciudat - a trecut repede, dar asta e deja o caracteristica a ultimilor ani. Totul e relativ, nu? Anii trec la fel, insa pentru ca eu numar mai mult cu fiecare, pentru ca ii umplu cu de toate, nu toate importante, nu toate placute, ei trec in fuga. Unde ma aflu oare pe curba vitezei cu care trec anii?
2010 a fost deprimant, am trecut de la "avem" la "sa ne gandim ce e prioritar", am trecut de la bucuria avansarii la dezamagirea viziunii pe care o ai stand mai sus. Am pastrat clientii actuali, cu greu am initiat un proiect nou. Am muncit mai mult pe aceeasi bani cu care acum facem mai putin sau pe bani mai putini cu care nu facem nimic in plus. Doar traim. Dar traim.
2010 a avut si parti bune: am avut parte de multa muzica buna live, am putut sa mergem in concediu si ne-am bucurat de mare, am adus in mica noastra gospodarie doua pisici abandonate ocazie cu care am scapat de soricarimea care ne ataca de peste tot toamna. Am fost impreuna, am ras, ne-am iubit. 2010 a fost al patrulea an de cand facem asta. Am fost sanatosi, noi si cei dragi noua.
Mai sunt trei zile din 2010 si deja privesc cu curiozitate catre 2011. Ma intreb ce va aduce bun, imi setez obiective, imi fac planuri. Nu pot sa ma ghidez dupa "ce-o fi, o fi", incerc pe cat posibil sa influentez si eu cumva acel "ce-o fi" si mai ales cum "o fi". Sper ca 2011 sa aduca liniste in primul rand. Mai multe titluri citite in biblioteca mea, mai multe fotografii in palmares, cel putin un weekend cu cortul la Corbu, mai mult timp liber pentru plimbari cu bicicleta sau cu rolele, mai mult timp pentru sport in general, mai putine kilograme (asta e o dorinta vesnica, cred ca un singur an m-a prins asa cum imi place), mai multe filme bune, mai multe fete mirate de gustul minunat al felurilor de mancare pregatite de mine, o gradina tot timpul ingrijita, trandafiri mai mari, pomi infloriti si sper si la cateva fructe. Sa fim sanatosi, sa ne putem bucura atunci cand se va intampla tot ce ne dorim.

marți, 21 decembrie 2010

Ce-as scrie

As scrie despre cum isi bat joc unele companii de “cel mai de valoare activ” al lor – OAMENII. Despre cum marile companii schimba regulile jocului in timpul acestuia si intotdeauna NUMAI in avantajul lor. Despre nerusinarea de a nu considera un angajat ca fiind in primul rand o PERSOANA. Despre VRAJEALA, ABUREALA, LINGUSEALA, MINCIUNA, IPOCRIZIA, LACOMIA, EGOISMUL si alte minunatii eliberate din cutia Pandorei si parca crescute pe holurile si in birourile acestor mari companii, infestand totul, de sus in jos, ca un VIRUS impotriva caruia nu a fost inventat vaccin. Despre a PRETINDE, dar a NU DA. Despre importanta covarsitoare a BANULUI. Despre lipsa spiritului de conducator (leadership ar merge mai bine). Despre DEMOTIVARE, DEZECHILIBRU, STRES. Despre INTERESE.

As scrie despre toate astea, dar N-AM CHEF.
"Au scapat de sub zavoare lenea, rautatea si trufia. Or sa mearga in lume si or sa cuprinda minti nestiutoare, prea nevinovate si prea slabe inca sa le stea impotriva! Asteptati intelepciunea. Numai ea poate bratul slab sa-l intareasca. Ea poate supune patimile cele rele. Numai ea poate aduce inimilor bucuriï..." din inspiratia lui Ombladon.
LE: Am primit corecturi de la cunoscatori. Versurile de mai sus sunt compuse si cantate de Raku, bineinteles, featuring Ombladon.

vineri, 10 decembrie 2010

Cele 6 nevoi umane

Sunt aplicabile in orice zona a vietii – atat in cariera cat si in viata privata:
  1. Certitudine: siguranta, confort
  2. Incertitudine: surpriza, diversitate
  3. Importanta: altfel
  4. Iubire: conexiune, dragoste
  5. Crestere: dezvoltare spirituala, emotional
  6. Contributie: aport

Pentru fiecare individ exista doua nevoi care primeaza si pe care va face tot posibilul sa si le satisfaca.

Ca sa fii bine cu tine, trebuie sa ti le cunosti. Ca sa fii bine cu cel de langa tine, trebuie ca si el/ea sa ti le cunoasca si trebuie sa le cunosti si tu pe ale sale.

Iubirea se invata: e de fapt un joc al cererii si al ofertei – degeaba iubesti nespus, simti ca dai totul, daca nu dai un raspuns la nevoile partenerului. La fel si in business – degeaba esti bun, daca nu oferi ce se cere.

miercuri, 8 decembrie 2010

Saturday night live

Nu, nu e vorba despre celebrul show american, ci despre ceva mult mai neaos - mai exact o seara de sambata cum ne place: prieteni, o locatie cocheta si aerisita, formatia canta live cover-uri si piese proprii, lume buna. Ne "simtem" bine. Luam o sticla de vodka + juice-ul aferent. De ce sa ne chinuim sa tot cerem chelnerilor cate o surubelnita, mai bine le preparam noi, accesul la ele este mult mai facil asa. Pe la 1 noaptea se termina sticla - deh, suntem 6, insetati, unii neiesiti de multa vreme. Mai cerem o sticla + juice-ul aferent. O terminam si pe a doua, spre ora 3. Unul mai treaz isi pune problema sa calculeze cat o sa fie nota. Vestea este lesinatoare. Ni se taie cheful de zbantuiala, dintr-o data s-a facut fum, muzica nu mai e asa stralucita, e prea aglomerat. Cerem nota. 2 sticle de vodka, 5 cutii de suc, 3 ape minerale la 250 ml. 9,5 milioane lei vechi sau 950 roni. Ma ia cu calduri. Oi fi eu in urma cu iesitul sau cu preturile? Daca atat costa o seara in oras, cum fac aia de merg in fiecare weekend? La ei nu e criza? E sacul fara fund? Ori noi suntem mai prosti?
Data viitoare ne fezandam de acasa si mergem la astia doar ca sa terminam ce am inceput.
Jaf la drumul mare, Dom'le.

miercuri, 1 decembrie 2010

Felinele in vizita

Blackie


Schwarzie



Dragoste de frate/ sora :-)





1 decembrie - o zi potrivita pentru start in iarna

Crivatul nemilos a inceput a bate inca de azi noapte. Stau treaza in noapte si ascult cum trozneste streasina, cum suiera vantul pe la colturile casei, cum ploaia marunta loveste in geam. Crivatul bate de la est, intotdeauna. Spre dimineata ne trezim infrigurati. Privesc spre geam si ma lovesc de o pojghita de gheata care ma impiedica sa vad curtea. Pot sa disting totusi verdele plapand al gazonului - nu e zapada. Dar e mai rau. Sunt pene de curent din cinci in cinci minute. Cand nu avem curent electric nu avem nimic. Centrala nu porneste, deci nu avem caldura. Pompa de apa nu porneste, deci nu avem apa. Putem doar sa aprindem aragazul si sa fierbem o cafea turceasca pentru un inceput de iarna pe cinste.

Afara totul este incremenit sub ploaia inghetata. Toate plantele sunt culcate la pamant de vant si inghetate acolo. Puietii de mesteacan au ramurile indoite si frunzele inghetate suna ca niste clopotei de vant naturali. Pornim inarmati cu sfoara si foarfece sa legam tot ce se poate. Ma gandesc cata grija ai de toate intreg anul, pentru ca intr-o noapte sa culce totul la pamant crivatul inghetat. Trebuie sa umblam cu grija - ramurile inghetate se pot rupe la cea mai mica neatentie. Nu am invelit inca smochinul si nici magnolia, insa acum este imposibil. Sper sa nu sufere iremediabil.
Blackie si Schwarzie se bucura de confortul cabanutei de gradina unde le-am amenajat cosul de dormit si locul de luat masa. Am montat perna electrica in cos si se inghesuie amandoi, torcand. Dupa ce au primit micul dejun astazi au iesit sa exploreze, calcand cu grija pe iarba uda si mieunand nemultumiti. Repede inapoi.
Intre timp, in casa lucrurile s-au remediat - e cald, merge netul :-).
Am pregatit piesa de decorat masa pentru luna decembrie.
Orhideele sunt inmugurite si probabil urmeaza sase luni de flori.


Sa aveti o iarna frumoasa!