miercuri, 24 noiembrie 2010

Antrenament pe BOSU

De cateva saptamani am reinceput sa vizitez cu regularitate sala de fitness, cu precadere orele de aerobic. Trei ani de pauza si-au spus cuvantul printr-o legatura de invers proportionalitate (cum altfel?!) intre kilograme si tonus. Mai exact, kile multe, tonus mic. Daca tonusul s-ar masura la degetele de la maini, sigur as sta bine, avand in vedere viteza cu care tastez si milioanele de litere care cu mandrie populeaza livrabile, oferte, prezentari. Insa nu. Tonusul nu e in degete. Trei ani de neingrijire las urme pe corpul unei femei si cu asta cred ca toata lumea e de acord. Iar prin neingrijire inteleg privarea de beneficiile activitatii sportive.

Iata-ma deci in sala de aerobic, plina de bune intentii si de optimism. Trec de la incantare la mirare (cum de s-au schimbat atatea in tehnica si abordare?!), la epuizare (sunt rosie ca para focului, mii de broboane ma napadesc de peste tot, abia imi trag sufletul, pulsul e la cer), la o stare vecina cu lesinul (simt ca daca nu ma opresc pic pe jos, la propriu). S-au schimbat multe. E alt ritm, alta tehnica, alte miscari, alt nivel. Ce e ala step? Ce e ala dance aerobic?

Ieri, de exemplu am fost pe BOSU - un instrument ("device" ar merge mai bine, v-am zis eu ca limba romana e saraca, nu dati cu pietre) care te obliga sa iti mentii echilibrul in timp ce faci alternativ exercitii aerobice si de tonifiere.


Pare inofensiv, nu? Nici nu va vine sa credeti ca "mica semisfera albastra" te poate face sa pierzi 600-700 de calorii intr-o ora, fortandu-te sa te mentii incordat pe tot parcursul "sederii".

Cert e ca dupa o zi de munca, o ora de BOSU, un dus fierbinte si o cana cu ceai, nu-ti mai trebuie nimic.

Astept sa mai prind putin curaj si ma arunc in Kangoo Jumps.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu