miercuri, 27 octombrie 2010

Retelele de socializare - prilej de melancolie?

Astazi pe prima pagina in Linkedin la rubrica “Persoane pe care ai putea sa le cunosti” vad o poza care declanseaza un suvoi de amintiri: imi amintesc caminul Frumoasei si camera 79 la ultimul etaj, una din putinele camere cu doua paturi (restul aveau cate patru – sase si erau nedecomandate – intrai intr-o camera treceai pe langa toate paturile, dupa care intrai in cealalta camera. Cata intimitate!). Camera mea din Frumoasei avea patru metri patrati. Erau doua paturi suprapuse aliniate la unul din pereti, iar pe langa celalalt o masa, doua scaune si un dulap. In fiecare iarna ne topeam de cald – sub cele doua ferestre minuscule trona un calorifer din fonta cu elementii lati de o jumatate de metru. In plus, o teava groasa de incalzire traversa longitudinal camera, strapungandu-i podeaua si tavanul. Eu aveam patul de sus. Dezvoltasem o tehnica de catarare rapida – un picior pe patul de jos, unul pe scaunul de la masa, mana pe pat si gata! eram sus. In spatele usii montasem o etajera suspendata cu 3 polite unde tineam toate vasele, si sub ea, un frigider. Aveam un castron rosu de plastic in care strangeam vasele murdare. Era perfect pentru transportul vaselor catre chiuveta de la baie unde le spalam.

Imparteam cu colega mea si dulapul. Ma innebunea faptul ca hainele mele imprumutau mirosul altcuiva. De cand ma stiu imi miros hainele inainte de a le imbraca. Imi place parfumul hainelor curate calcate. Ce senzatie de instrainare aveam – primul an de facultate, dezradacinata de tot ce era al meu: de camera mea, de asezarea lucrurilor in ordinea mea, de mama si de tata, de oras, de prieteni. In plus, si propriul meu miros imi era contaminat.

La parterul caminului sedea intr-o camaruta minuscula Cerberul – un fel de gardian al cuminteniei fetelor din camin, o femeie masiva si bruneta peste poate, invelita intr-un halat vesnic de culoarea caminului, pusa acolo sa se asigure ca regulile caminului erau respectate – niciun baiat in camera fara sa lase buletinul la ea, niciun baiat in camera dupa ora 20, portile caminului inchise dupa ora 22. Daca ramanea vreun buletin de amorez pe masa ei dupa ora 8 seara, cauta in catastif sa vada la ce camera a declarat nefericitul ca merge, urca gafaind scarile in melc si batea la usa urland cat o tineau plamanii “Vizitaaaaaaa!”. Bineinteles, ca orice control manual, avea defectele sale usor de exploatat: ghereta ei avea o usa din doua bucati, partea de jos statea inchisa, sa n-o traga curentul, iar partea de sus deschisa, sa vada pe oricine trecea. Cine vroia sa scape nevazut, o lua frumos la mers in pozitia piticului, astfel incat Cerberul nu zarea nici fir de par.

O alta misiune importanta a Cerberului era sa asigure legaturile telefonice. Cine dorea sa te contacteze telefonic suna la numarul caminului si cerea cu Cutarica de la camera X. Pe fiecare etaj era un telefon atarnat in hol. Ea facea legatura si cine se intampla sa fie pe acolo raspundea dupa care urla pe hol “Cutaricaaaaaaaaaaaaaaaaa de la camera iiiiiiiiiiiiiiiccccccccccccccssss”.

In sesiunea de vara nu puteam invata in camera. Era mult prea cald la ultimul etaj si mult prea mic pentru doua persoane: trebuia sa insiri cursuri, caiete, proiecte. Nu mi-a placut niciodata sa invat in pat, asa ca am apelat la o resursa disponibila in camin – camera de lectura – o incapere patrata cu mese de-a lungul peretilor si cateva in mijloc, unde ne strangeam in sesiune. Era liniste si prin geamul deschis parfumul salcamilor inunda camera.

In caminul Frumoasei am cunoscut o fata cu care am impartit multe dupa-amieze placute. Am vorbit ore lungi si firul povestilor s-a derulat pana departe. Ne-am marturisit, ne-am tinut de urat, ne-am gasit puncte comune. Apoi a venit vara si anul urmator am plecat in alt camin. Am pierdut-o pe fata Frumoasa si nu am mai gasit-o de atunci. Nici pe holurile facultatii, nici pe strada Frumoasa, nici din intamplare, in statia de autobuz. Am regasit-o insa astazi, pe prima pagina in Linkedin, la “Persoane pe care s-ar putea sa le cunosti”.

2 comentarii:

  1. șișișiiii? nu poti sa ma lasi asa!! ai abordat-o? i-ai spus ceva? te-a recunoscut? v-ati bucurat? :)

    RăspundețiȘtergere