vineri, 22 octombrie 2010

Cana de ceai

De mult timp imi doresc sa achizitionez o cana de ceai pentru infuzie, cu sita inclusa si capac. O cana pe care sa o folosesc la birou - m-am saturat sa beau ceai din paharul de plastic - impersonal si prea fierbinte pentru degetele mele. Aseara mi-au cazut ochii pe cana perfecta si fara sa ezit, am cumparat-o. Vanzatoarea nu mi-a impachetat-o pe cea expusa, iar eu am fost bucuroasa la gandul ca nu va trebui sa ma chinui minute in sir sa dezlipesc eticheta cu pretul. M-a intrebat daca o fac cadou si mandra, i-am spus ca nu, o cumpar pentru sufletelul meu, si tot pentru el, cumpar si o suta de grame de ceai de fructe, aromat. Am primit punga in care cana statea in siguranta impachetata in folie anti-soc, am platit, am primit bonul si am plecat. Tot drumul spre casa am tinut punga aia ca pe un ou - sa nu cumva sa sparg cana. Ajung acasa si mandra, il chem pe C. sa ii arat achizitia. Scot cana incet din folie, capacul invelti separat, conditii de siguranta perfecte. "Iti place?", intreb. "Da, e frumoasa, dar... e ciobita", imi raspunde. In loc de portelanul alb cu flori de cires am vazut negru in fata ochilor. Cana mea avea o ciobitura de toata frumusetea.
Ma gandesc acum - nu conteaza cei 55 RON pe care practic i-am pierdut. Conteaza frustrarea pe care o simti cand esti inselat. Sa-i acord prezumtia de nevinovatie? Bine, i-o acord. Daca e nevinovata cum va reactiona? Daca e vinovata, imi va spune ca am spart-o eu? Daca nu vrea sa mi-o schimbe, ceea ce este foarte probabil, o sparg eu de tot in fata ei. Pentru o clipa, mi-am imaginat cum ii sparg toate canile expuse sau cum o amenint ca, daca nu mi-o schimba, i le sparg pe toate. Tot ce o inconjoara e de sticla sau portelan. Ar trebui sa aibe efect amenintarea, nu?

Poate ma vedeti la stiri - "Consultant in pragul nebuniei face ravagii la mall".

:-) Va tin la curent.

LE: S-a rezolvat. Fara cani sparte. Fara interventia agentilor de paza si fara televiziune ;-)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu