miercuri, 27 octombrie 2010

Intrebari existentiale

Personaje: Mama si copilul de 4-5 ani.
Scena: In bucatarie, mama face icre. Copilul se tot invarte pe langa ea, punand o mie de intrebari.
Dialog:
Copilul: Mami, ce sunt astea?
Mama: Icre. Sunt ouale pestilor. Din ele ies pesti.
Copilul: Si in fiecare icru e cate un peste?

Retelele de socializare - prilej de melancolie?

Astazi pe prima pagina in Linkedin la rubrica “Persoane pe care ai putea sa le cunosti” vad o poza care declanseaza un suvoi de amintiri: imi amintesc caminul Frumoasei si camera 79 la ultimul etaj, una din putinele camere cu doua paturi (restul aveau cate patru – sase si erau nedecomandate – intrai intr-o camera treceai pe langa toate paturile, dupa care intrai in cealalta camera. Cata intimitate!). Camera mea din Frumoasei avea patru metri patrati. Erau doua paturi suprapuse aliniate la unul din pereti, iar pe langa celalalt o masa, doua scaune si un dulap. In fiecare iarna ne topeam de cald – sub cele doua ferestre minuscule trona un calorifer din fonta cu elementii lati de o jumatate de metru. In plus, o teava groasa de incalzire traversa longitudinal camera, strapungandu-i podeaua si tavanul. Eu aveam patul de sus. Dezvoltasem o tehnica de catarare rapida – un picior pe patul de jos, unul pe scaunul de la masa, mana pe pat si gata! eram sus. In spatele usii montasem o etajera suspendata cu 3 polite unde tineam toate vasele, si sub ea, un frigider. Aveam un castron rosu de plastic in care strangeam vasele murdare. Era perfect pentru transportul vaselor catre chiuveta de la baie unde le spalam.

Imparteam cu colega mea si dulapul. Ma innebunea faptul ca hainele mele imprumutau mirosul altcuiva. De cand ma stiu imi miros hainele inainte de a le imbraca. Imi place parfumul hainelor curate calcate. Ce senzatie de instrainare aveam – primul an de facultate, dezradacinata de tot ce era al meu: de camera mea, de asezarea lucrurilor in ordinea mea, de mama si de tata, de oras, de prieteni. In plus, si propriul meu miros imi era contaminat.

La parterul caminului sedea intr-o camaruta minuscula Cerberul – un fel de gardian al cuminteniei fetelor din camin, o femeie masiva si bruneta peste poate, invelita intr-un halat vesnic de culoarea caminului, pusa acolo sa se asigure ca regulile caminului erau respectate – niciun baiat in camera fara sa lase buletinul la ea, niciun baiat in camera dupa ora 20, portile caminului inchise dupa ora 22. Daca ramanea vreun buletin de amorez pe masa ei dupa ora 8 seara, cauta in catastif sa vada la ce camera a declarat nefericitul ca merge, urca gafaind scarile in melc si batea la usa urland cat o tineau plamanii “Vizitaaaaaaa!”. Bineinteles, ca orice control manual, avea defectele sale usor de exploatat: ghereta ei avea o usa din doua bucati, partea de jos statea inchisa, sa n-o traga curentul, iar partea de sus deschisa, sa vada pe oricine trecea. Cine vroia sa scape nevazut, o lua frumos la mers in pozitia piticului, astfel incat Cerberul nu zarea nici fir de par.

O alta misiune importanta a Cerberului era sa asigure legaturile telefonice. Cine dorea sa te contacteze telefonic suna la numarul caminului si cerea cu Cutarica de la camera X. Pe fiecare etaj era un telefon atarnat in hol. Ea facea legatura si cine se intampla sa fie pe acolo raspundea dupa care urla pe hol “Cutaricaaaaaaaaaaaaaaaaa de la camera iiiiiiiiiiiiiiiccccccccccccccssss”.

In sesiunea de vara nu puteam invata in camera. Era mult prea cald la ultimul etaj si mult prea mic pentru doua persoane: trebuia sa insiri cursuri, caiete, proiecte. Nu mi-a placut niciodata sa invat in pat, asa ca am apelat la o resursa disponibila in camin – camera de lectura – o incapere patrata cu mese de-a lungul peretilor si cateva in mijloc, unde ne strangeam in sesiune. Era liniste si prin geamul deschis parfumul salcamilor inunda camera.

In caminul Frumoasei am cunoscut o fata cu care am impartit multe dupa-amieze placute. Am vorbit ore lungi si firul povestilor s-a derulat pana departe. Ne-am marturisit, ne-am tinut de urat, ne-am gasit puncte comune. Apoi a venit vara si anul urmator am plecat in alt camin. Am pierdut-o pe fata Frumoasa si nu am mai gasit-o de atunci. Nici pe holurile facultatii, nici pe strada Frumoasa, nici din intamplare, in statia de autobuz. Am regasit-o insa astazi, pe prima pagina in Linkedin, la “Persoane pe care s-ar putea sa le cunosti”.

marți, 26 octombrie 2010

Ovare polichistice

Sau sindromul ovarelor polichistice (SOPC) sau boala femeii moderne sau cauza principala a infertilitatii feminine. Oricum ai spune-o, este un diagnostic pe care multe femei il aud in cabinetul doctorului ginecolog, un diagnostic tratat cu usurinta pentru ca "atata lume are boala asta", care "de fapt nu este o boala" ci "doar" o "functionare anormala a ovarelor".

Simptomele includ:

  • oligomenoree sau amenoree – menstre neregulate, rare sau absente
  • infertilitate - decurgand din lipsa ovulatiei pe parcursul unui ciclu menstrual
  • hiperandrogenism – activitate androgenica (adica hormoni masculini - testosteron) in exces rezultand in hirsutism (par in zone nedorite – fata, piept) si acnee

Metode de diagnostic:

  • ecografia care poate evidentia foliculii ovarieni. In ciclul menstrual normal, foliculul dominant "explodeaza" eliberand un ovul. Dupa ovulatie, ceea ce ramane din folicul se tranforma in corpus luteum care produce progesteron si ulterior se micsoreaza si dispare in aproximativ 12-14 zile de la ovulatie. In cazul SOPC, ovarele practic "aresteaza" foliculii care se dezvolta ajungand pana la 5-7 mm, dar nu mai mult. Niciun folicul nu ajunge la dimensiuni preovulatorii de 16 mm si toti raman atasati pe ovar, de obicei in zonele laterale, contribuind la cresterea in marime a ovarelor.
  • istoria pacientei, in special in legatura cu frecventa ciclurilor menstruale, hirsutism, obezitate, acnee.
  • analize de sange, concentrate pe nivelul hormonilor masculini: androstedion, testosteron, DHEA. Se crede ca nivelul testosteronului liber este cel mai bun indicator, intrucat statisticile au aratat ca peste 60% din femeile cu SOPC au un nivel peste normal al acestui hormon.
  • alte analize de sange sunt sugestive, dar nu pot da un diagnostic de sine statator. Astfel, raportul dintre LH si FSH nu trebuie sa depaseasca 1:1 in a 3-a zi a ciclului menstrual.
  • testul de toleranta la glucoza. Pentru acest test, pacientei i se recolteaza sange la momentul 0 - dimineata pe nemancate. Apoi serveste oral o portie de glucoza. Urmeaza o noua recoltare la 60' si inca una la 120'. Rezultatele testului indica rezistenta la insulina a pacientei si ajuta in elaborarea tratamentului, adaugandu-se un antidiabetic. Se crede ca exista o legatura intre SOPC si rezistenta la insulina.

Veti gasi multi "se crede" si "nu se cunoaste" atunci cand vine vorba SOPC.

Tratament:

Cand vine vorba de tratament, doctorii intreaba ce isi doreste pacienta. Un raspuns cum ar fi "Imi doresc sa fiu sanatoasa" nu este acceptat. Pacienta trebuie sa isi doreasca sau nu sa faca copii. Daca isi doreste copii, atunci tratamentul poate fi unul de fertilizare. De obicei se incepe cu scaderea in greutate si, daca ovulatia nu survine spontan, se trece la fertilizare cu medicamente (in general, Clomifen). Daca pacienta nu isi doreste copii, tratamentul este simplu: anticonceptionale. Daca pacienta isi doreste sa trateze acneea si hirsutismul, pe langa unele contraceptive, si spironolactona este indicata ca un adjuvant.

Concluzie:

Tratamentul este unul de lunga durata si pacienta trebuie sa dispuna de timp si de rabdare. Nu toate pacientele cu SOPC au si infertilitate. Chiar daca niciun tratament nu asigura rezultate, chiar daca fiecare organism raspunde altfel la aceleasi pastile, chiar daca vrei si stii ca nu poti, nu dispera, nu te stresa, nu iti dori mai mult. Fa pasi mici si siguri. Vei invinge, prin rabdare.

luni, 25 octombrie 2010

Multicultural

Slovenii au ales primar un cetatean de origine ghaneza de 54 de ani, catre traieste in Slovenia de 33 de ani.
Sunt constienta ca Romania e mult mai conservatoare. Totusi, pe cand o femeie in fruntea statului (nu as putea numi una acum) si/ sau un neamt prim ministru?

Bunele maniere in business (4)

Trimit un e-mail unui partener pentru a stabili o intalnire. In concluzie, astept raspuns. Dupa o zi, decid sa il contactez telefonic. Niciun raspuns. Frustrare. Dupa 3 zile de liniste din partea lui, sun din nou. Raspunde, de aceasta data si incepe direct cu scuza "Am fost bolnav".
Concluzie:
- esti bolnav sau nu esti la birou, pune "out of office"
- nu esti bolnav, bunele maniere in business spun sa raspunzi la un mesaj scris in maxim 24 de ore de la data primirii
- nu esti bolnav, bunele maniere in business spun sa returnezi un apel ratat atunci cand il gasesti
Si.. maturizeaza-te. Scuze cum sunt "am fost bolnav" si "n-a sunat ceasul" mergeau in clasa I.

Nu recomand - Fixativ Garnier Fructis

Fixativul Garnier Fructis pentru volum cu extract de bambus este unul din cele mai proaste produse pentru par pe care le-am incercat vreodata. Pe el scrie Flexihold - asta se traduce in "parul sta 5 minute" dupa care revine la forma initiala, bineinteles, avand aspect de par dat cu fixativ, nicidecum cu volum si cu siguranta fara luciul promis de fibrele de bambus. O dezamagire.

Bunele maniere in business (3)

Vizita la un potential client. Ajungem. Noi - 4, ei - 6. Sala de sedinte nepregatita - pahare folosite, cesti de cafea pe jumatate goale, hartiute, guma de mestecat. Gazda se scuza si incearca sa gaseasca o menajera care sa stranga. Nu reuseste, dar nici nu strange. Le impinge pe toate intr-un colt al mesei si incepem intalnirea programata sa dureze o ora. Dupa 45 de minute, isi aduce aminte cu voce tare ca nu ne-a intrebat daca am vrea si noi un pahar cu apa.
Nu e prima data cand mi se intampla - sa mi se usuce gura vorbind si sa nu am nici macar un pahar cu apa, ce sa mai vorbim de o cafea sau un ceai. Denota proasta crestere - pentru ca nu cred ca acasa oamenii astia sunt altfel.

duminică, 24 octombrie 2010

Bunele maniere in business (2)

Avem o intalnire cu un potential prospect. La intoarcere, impart un taxi cu unul din sefii unui alt departament. Drumul este suficient cat sa ne permita o conversatie variata - atat teme de business cat si teme personale, dar nu foarte. Ajungem la birou si observ ca omul nu face niciun gest care ar trada vreo intentie de-a lui sa achite contravaloarea cursei - banii astia se deconteaza oricum. Scotocesc dupa portofel, platesc, iau bonul si plec.

Incadrez fapta la dubla calcare pe bec - ca barbat, in primul rand si ca ditamai seful, in al doilea rand. Penibil.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

RED


Joia trecuta am vazut RED - Retired. Extremely Dangerous. Sau pentru publicul roman - Greu de pensionat. Distributie impresionanta - Bruce Willis, Morgan Freeman, John Malkovich, Brian Cox, Helen Mirren. Un film usor, amuzant, alert. Fosti agenti CIA (aproape) pensionati in incercarea de a afla de ce sunt pe black list. Malkovich este genial, acaparand orice scena in care apare. Omul asta hipnotizeaza camera de filmat, iar rolul paranoicului ii vine manusa. Merita vazut.


Scor imdb: 7.4 din 10.


De-a lungul relatiei noastre, a carei durata se apropie de 4 ani, am vazut la cinematograf 3 filme. C. are o karma proasta cand vine vorba de filmul la cinema: primul a fost o porcarie fara asemanare (am iesit din sala dupa 15 minute in care personajul principal omora tot fara niciun dialog); al doilea era un 3D (nu-mi amintesc titlul, pentru ca dupa 40 de minute de asteptat in scaune am fost informati ca s-a defectat aparatul de proiectie); al treilea a fost RED (a inceput cu 30 de minute mai tarziu si, in timpul unei secvente cheie, proiectia s-a oprit si s-au aprins luminile - pentru cateva minute. Apoi a reinceput, spre usurarea mea. Deja il priveam pe C. ingrijorata - e clar ca prezenta lui intr-o sala de cinema nu prevesteste nimic bun. Din aceasta cauza este si atat de rara). Iar raritatea imi aminteste de alt episod interesant: in timpul filmului, C. imi sopteste jenat "Papusha, mai incet". Atunci realizez ca eu comentam filmul simtindu-ma bine, adica - ca acasa, pe canapea. M-am salbaticit, domesticinadu-ma, daca functioneaza alaturarea de termeni. :-)

vineri, 22 octombrie 2010

Cana de ceai

De mult timp imi doresc sa achizitionez o cana de ceai pentru infuzie, cu sita inclusa si capac. O cana pe care sa o folosesc la birou - m-am saturat sa beau ceai din paharul de plastic - impersonal si prea fierbinte pentru degetele mele. Aseara mi-au cazut ochii pe cana perfecta si fara sa ezit, am cumparat-o. Vanzatoarea nu mi-a impachetat-o pe cea expusa, iar eu am fost bucuroasa la gandul ca nu va trebui sa ma chinui minute in sir sa dezlipesc eticheta cu pretul. M-a intrebat daca o fac cadou si mandra, i-am spus ca nu, o cumpar pentru sufletelul meu, si tot pentru el, cumpar si o suta de grame de ceai de fructe, aromat. Am primit punga in care cana statea in siguranta impachetata in folie anti-soc, am platit, am primit bonul si am plecat. Tot drumul spre casa am tinut punga aia ca pe un ou - sa nu cumva sa sparg cana. Ajung acasa si mandra, il chem pe C. sa ii arat achizitia. Scot cana incet din folie, capacul invelti separat, conditii de siguranta perfecte. "Iti place?", intreb. "Da, e frumoasa, dar... e ciobita", imi raspunde. In loc de portelanul alb cu flori de cires am vazut negru in fata ochilor. Cana mea avea o ciobitura de toata frumusetea.
Ma gandesc acum - nu conteaza cei 55 RON pe care practic i-am pierdut. Conteaza frustrarea pe care o simti cand esti inselat. Sa-i acord prezumtia de nevinovatie? Bine, i-o acord. Daca e nevinovata cum va reactiona? Daca e vinovata, imi va spune ca am spart-o eu? Daca nu vrea sa mi-o schimbe, ceea ce este foarte probabil, o sparg eu de tot in fata ei. Pentru o clipa, mi-am imaginat cum ii sparg toate canile expuse sau cum o amenint ca, daca nu mi-o schimba, i le sparg pe toate. Tot ce o inconjoara e de sticla sau portelan. Ar trebui sa aibe efect amenintarea, nu?

Poate ma vedeti la stiri - "Consultant in pragul nebuniei face ravagii la mall".

:-) Va tin la curent.

LE: S-a rezolvat. Fara cani sparte. Fara interventia agentilor de paza si fara televiziune ;-)

joi, 21 octombrie 2010

The Book of Eli


Odata cu anotimpul ploios reincepe sezonul de film la noi in casa. The Book of Eli a fost titlul de vinerea trecuta. Thriller-ul post apocaliptic isi concentreaza actiunea in jurul singurei Biblii ramase pe Pamantul parjolit. Doar cativa din cei "de dinainte" cunosc puterea cartii - "o arma indreptata catre mintile si sufletele celor slabi si disperati. Oamenii vor veni de peste tot si vor face exact ce le spui, atat timp cat cuvintele sunt din Carte". Nu stiu daca aceasta descriere te poate ajuta sa crezi sau sa rezonezi cu personajul principal care 30 de ani a mers spre vest, cautand locul unde aceasta carte isi va fi gasit menirea. Daca este doar un mijloc de control al maselor slabe si disperate. Post apocalipsa, oamenii cu greu mai puteau fi impartiti in "cei buni" si "cei pacatosi" - nimeni nu mai poate defini pacatul, pentru ca nu mai exista nivelul de raportare, benchmark-ul. Crima pentru orice, canibalism.


Stau si ma uit acum in jurul meu. Nu este crima pentru orice la propriu, nu am ajuns atat de departe. Este insa atata nepasare, atat de multa indiferenta, incat doar ceva foarte rau ne mai poate trezi din amorteala. Sper sa nu fie atunci cand "razboiul va deschide o gaura in cer prin care soarele va cobori si va arde totul".


Inchei acest post cu o descriere succinta a omenirii dinainte de apocalipsa: "Oamenii aveau mai mult decat aveau nevoie, oamenii nu stiau ce era pretios si ce nu, oamenii aruncau atunci lucrurile pentru care se ucid acum intre ei".


Scor imdb: 6.9 din 10