miercuri, 22 septembrie 2010

Concertul Guns N' Roses - proba de sunet

Poate mi s-a parut mie, dar tot concertul a fost o lunga si chinuitoare proba de sunet. Am avut impresia ca tehnicienii au adormit pe pupitru sau se jucau prosteste cu butoanele: vocea se auzea prea tare si spart, instrumentele prea incet, cantand parca din casa vecinului, se auzea cand prea tare, cand prea incet, iar variatiile din timpul melodiilor ma dureau aproape. Axl nu mai e ce a fost, vocea il lasa si tradeaza excesele. A falsa in solo de chitara pe November Rain e patetic, Slash cred ca isi rade in barba, iar noi am degajat grabiti.
Imaginile de pe ecran pareau fara nicio legatura cu momentul. Axl face parada modei, poate doar atat mai poate - schimba tinute mai ceva ca o diva. Efecte pirotehnice in compensare, insotite de niste pocnitori care acopereau orice alt zgomot, ca nu pot spune muzica.
La intrare, agentii BGS mi-au confiscat sticluta cu gel dezinfectant - probabil ca din experientele anterioare GNR a invatat sa se fereasca de public. Huiduielile si fluieraturile insa nu au putut fi oprite la poarta: in cele aproape 2 ore de asteptare si intre melodii. In timpul chinului priveam in jur si vedeam expresii de stupefactie amestecate cu mila si jena.
Incerc sa uit acest concert - credeam ca nimic nu poate intrece Madonna, insa acum GNR e pe primul loc la categoria "Uita ca ai auzit/vazut".

marți, 21 septembrie 2010

Vacanta 2010: Istanbul

Prima vizita la Istanbul te lasa cu rasuflarea taiata. E surprinzatoare forfota clocotind in timpul zilei pe strazile sale inguste si pietruite. Pare ca tot orasul respira prin comert. Toate cladirile sunt ticsite cu magazine la parter si cateodata si la etajul 1 sau chiar la 2. Reclamele din hartie acopera geamuri intregi, transformand fatadele intr-un ghiveci total. Pe la toate colturile gasesti vanzatori ambulanti de orice: de la Turkish Louis Vuitton, Turkish Gucci, la umbrele, unghiere, servetele, masini de cusut cat un capsator si cate altele. Saptamanal, baloti imensi impachetati cu maiestrie in rafie alba si lipiti cu banda adeziva se revarsa de pe trotuare. Imi imaginez cum au fost descarcati in port venind de prin toate colturile Asiei si acum isi asteapta destinatarii. Cei care au de ridicat mai multe pachete, vin cu masini pe care le parcheaza in mijlocul strazii blocand circulatia. Claxoane scurte – intotdeauna cate doua – ii acompaniaza in timp ce incarca. Cei care au de ridicat mai putine trag dupa ei niste carucioare cu doua roti la care se inhama, de cele mai multe ori, la deal. Zgomotul rotilor pe caldaramul pietruit e un ecou al altor epoci care continua si astazi sa guverneze viata in acest oras al noului si al vechiului, al modernitatii si al istoriei – deopotriva.

Istanbulul este istorie prin excelenta, atragand mii de turisti in fiecare an. Din traseul fiecaruia nu ar trebui sa lipseasca Sfanta Sofia – biserica bizantina, apoi moschee, apoi muzeu, Moscheea Albastra – cu superba faianta de Izmir lucrata manual, Basilica Cisterna – construita de romani ca un bazin de apa aprovizionata de la izvoare din apropierea Istanbulului prin intermediul apeductelor, Baia Turceasca Cemberlitas – loc de relaxare tipic otomana, Palatul Topkapi – cu gradinile si foisoarele sale de odihna, cu vederea superb asupra Cornului de Aur, cu bijuteriile si comorile sale care iti taie rasuflarea: diamante cat pumnul, smaralde incrustate in aur, sfesnice de 1 m inaltime cantarind 46 de kg de aur, incrustate cu mii de diamante. Intr-un cuvant, opulenta si bogatia specifice unui imperiu ofensiv. Nu trebuie ratat nici Marele Bazar, daca poti tine piept insistentelor, daca poti sa refuzi reduceri spectaculoase, daca stii la randul tau sa negociezi. Poti sa ai noroc, daca te afli in cautarea unei bijuterii sau a unui articol din piele. Trebuie, insa sa stii de la inceput ce vrei, altfel te vei pierde in puzderia de modele si culori.
Cei mai norocosi, care beneficiaza de un ghid local, au sansa sa vada si alte minunatii care nu sunt neaparat in Top 10 de vizitat: turnul Galata cu al sau restaurant rotitor, vilele de pe malul asiatic al Bosforului, cartierul armenesc si multe altele. 4 zile nu ajung pentru a “simti” intr-adevar pulsul orasului. E suficient insa pentru a bifa Top 10, pentru a te chinui sa alegi intre felurile de mancare cu carne tocata marunt, pentru a te delecta cu baclavalele divine si zemoase si cu rahatul turcesc aromat, pentru a savura o narghilea insotita de un ceai de mere sau un suc de rodii proaspat stors, pentru a asculta de 4 ori pe zi rugaciunea imamului, transmisa, cum altfel, prin megafoane, din aproape toate minaretele orasului.
Istanbul – European Capital of Culture 2010 – Come explore!

vineri, 17 septembrie 2010

Vacanta 2010: Thassos

A trecut déjà o saptamana de cand am revenit din vacanta. Atmosfera dolce far’ niente s-a dus, fiind abrupt inlocuita de aproximativ 200 de e-mail-uri (nu toate importante, dar toate de citit si de sortat), de rapoarte de finalizat, prezentari, evaluari de sfarsit de an – in concluzie o lista lunga de to do.

Am fost din nou in Thassos. Distanta scurta si pitorescul insulei ne-au ademenit din nou. Pe noi si alte cateva mii de romani, din pacate. Ma simt ciudat sa spun ca au fost prea multi romani. Suntem compatrioti, insa nu impartim aceleasi principii sau aceeasi educatie. Nu a fost aglomeratie in general, insa o densitate prea mare de romani. Iubesc sa fiu incognito in calatoriile noastre. Sa vorbim in soapta si sa admiram in liniste, sa fim singuri sau poate printre putini. Sa ne bucuram de civilizatie sau de lipsa ei totala, de salbaticie. Nu-mi place sa aud de la toate mesele vorbindu-se romaneste tare astfel incat sa aflu toate subiectele si toate parerile pe marginea subiectelor. Nu-mi place sa cobor pe o carare pietroasa, plina de colb, spre marea azurie si sa ma feresc din fata unui Nissan cu numere de Ilfov care ar fi vrut sa intre pana in mare, astfel incat cu totii, noi, fraierii perpedes, sa inghitim tot praful lui de smecher. Nu-mi place sa intru in supermarket si uitandu-ma la toate minunatiile de iaurturi in care sta lingurita perfect dreapta, la miere din conifer, masline si la cele mai aromate fructe coapte natural, sa aud strigate dintr-o parte in alta a magazinului “Costicaaaa, ce carne luam azi pentru grataaar?”. Recunosc, Costica e generic. Nu-mi amintesc numele exact. Ati prins insa ideea.

In cele 7 zile cat am stat, 5 am calatorit pe ATV-uri pe la mai toate plajele – si pe la cele mai populate si pe la cele pustii. Am revenit cu drag la plaja de la cariera de marmura parasita, unde pestii sunt de toate culorile iar apa e ireal de turcoaz. Am revenit la Vasili la Sea Breaze, locul preferat de cinat. Vasili face cel mai bun Mojito pe care l-am baut vreodata – cu menta proaspata din gradina lui si cu gheata maruntita intr-o rasnita manuala.
In toate vacantele am un moment in care imi incarc cu adevarat bateriile, cand simt ca este atat de frumos ce mi se intampla, atat de linistit, incat ma umplu de tot ce e mai bun, si trebuie sa inghit in sec o data, de doua ori, ca sa nu dau pe afara. Asa a fost cand am savurat unul din acele Mojito pe San Antonio Beach in fata unui apus de soare superb, privind la muntele Athos.
Intr-una din zile am decis sa mergem pe munte. Am pornit cu ATV-urile spre necunoscut. Am traversat paduri dese de pin, alternand mangaierea soarelui de septembrie cu racoarea placut mirositare a coniferelor. Am mers pe pietre mici, pe pietre colturoase, pe nisip si apoi iar pe pietre. Pana intr-un sat din varf de munte. Kastro. Pe la ora 18. Case de piatra acoperite cu ardezie. Obloane trase. Nimeni pe strada. Totul parca desprins din alta lume. O taverna unde oprim pentru o pauza de hidratare. Doua banci si o masa, cativa caluti din lemn pentru copii, patronul mustacios, familia: 2 femei crosetand, 5-6 pisici imense, postere inramate cu sfinte si sfinti. Suntem siderati de petecul de inedit pe care l-am descoperit. Dupa ce ne servim berile, suntem sfatuiti sa pornim repede inapoi – nu am vrea sa se insereze. Iar patronul ne gratuleaza "Multzumesc".

Pentru a sumariza Thassos, insula de smarald a Greciei as spune: munte si mare, verde si albastru, miere – deci albine, capre – deci lactate, maslini, smochini, pepene galben, peste, Amstel. Si romani.