joi, 19 august 2010

Devenind PMP – foileton in 3 parti

Motto: Plan before you act

Episod pilot: Decizia
Decizia de a te certifica vine in urma unei nevoi: a ta prin prisma viitorului ce ti se iveste, a firmei in care activezi prin prisma proiectelor in care te vrea implicat si a oportunitatilor pe care le poate accesa astfel. Nici in cazul meu nu a fost ceva diferit. Mai mult, o combinatie din cele doua.
Partea 1: Conditiile
Pentru a putea sustine examenul de certificare trebuie sa indeplinesti o serie de conditii:
  • Sa fii membru PMI. Primul pas e si cel mai simplu. Calitatea de membru e la cateva click-uri distanta in schimbul unui cost anual.
  • Sa ai diploma de facultate
  • Sa poti face dovada a minim 3 ani/ 36 luni/ 4500 de ore de lucru in proiecte. Daca nu ai fost ordonat si nu in maneca o lista cu proiectele la care ai participat de cand te stii, e destul de descumpanitor sa stai fata in fata cu trecutul. Incepi sa interoghezi metodic, invers cronologic in ce proiecte ai participat. Dar asta nu e tot. Trebuie sa dai detalii despre ce ai facut in proiecte, pe fiecare faza din viata proiectului (initiere, planificare, executie, monitorizare si control, inchidere). Trebuie sa oferi detalii ale persoanelor care pot fi contactate pentru verificarea declaratiilor tale.
  • Sa faci dovada a 35 de ore de curs de project management acreditat PMI. Stiu ca in Romania exista centre de instruire care ofera cursuri pregatitoare – despre unele am auzit de bine, despre unele nu (in sensul ca participand la cursul respective nu faci altceva decat sa citesti manualul in grup). Optiunea nu a fost viabila pentru mine, avand in vedere “scoaterea din productie” pentru 5 zile. Astfel, m-am bucurat sa aflu ca exista si varianta cursului on-line. Cursul a constat in trecerea contra cronometru prin PMBOK si completarea unor chestionare. Daca raspundeai corect, primeai orele de acreditare. Valoarea adaugata nu a fost mare, insa acum imi dau seama ca adevaratul aport a fost deschiderea PMBOK-ului, trecerea prin el rapid, obtinerea unei imagini de sus asupra materiei care te asteapta.
  • Sa obtii aprobarea formularului. Eu am primit aprobarea la trei zile dupa ce l-am depus. Din cate am inteles, sunt selectate aleator formulare pentru a fi auditate, adica sunate persoanele de contact si intrebate despre tine, proiectele si activitatea ta.
  • Sa platesti taxa de examen.
  • Sa programezi examenul la un centru de testare Prometric.

Partea 2: Pregatirea
Exista multe materiale disponibile pentru pregatire. Eu am utilizat PMBOK, bineinteles, si PMP Exam Prep a lui Rita Mulcahy.

Din momentul in care ai data la care vei sustine examenul, incepe lupta contra cronometru. Nu te uita ca mai sunt 3 luni si ca ai timp. Daca incerci sa distribui capitolele pe saptamani vei vedea ca 12 capitole inseamna fix 3 luni. Mi-a fost imposibil sa invat in timpul saptamanii. Varianta “Eu dupa o zi de lucru in fata cartilor cu peste 500 de pagini care trebuie citite din scoarta in scoarta si intelese pana la nivelul conexiunilor si interdependentelor intre notiuni” nu a fost una pe care sa o pot implementa la calitatea dorita (ca sa vorbesc in termeni de project management). Astfel, mi-am dedicat fiecare weekend din aceasta vara studierii a 1-2 capitole pe weekend. Sambata primul, duminica al doilea. Am privit cu inima stransa la soarele de afara, am mancat zeci de eugenii si am scris zeci de pagini. Am inceput prin a citi cate un capitol din PMBOK si apoi capitolul corespunzator din PMP Exam Prep. Am facut exercitii, am gresit, am inteles de ce. L-am privit pe C. La cat de linistit si lipsit de frustrari a fost in aceasta vara in care nici macar un weekend nu am fost plecati de acasa. L-am iubit si mai mult stiind ca linistea pe care mi-a dat-o a contribuit enorm la puterea de a ma concentra. Am vorbit la telefon cu prieteni si nu m-am vazut decat cu cativa. M-am plictisit eu spunandu-le ca invat. Mama si tata mi-au reamintit de facultate prin indemnuri care-mi dadeau fiori de sesiune: “hai ca poti”, “mobilizeaza-te”…

Partea 3: Examenul
Examenul dureaza patru ore si consta in 200 de intrebari grila cu o singura varianta. Daca veti cauta “sample questions” veti vedea ca marea majoritate sunt de genul “ce faci primul lucru”, “ce faci urmatorul lucru”, “care e cel mai important”, “care are cel mai mic impact”, “ce e cel mai potrivit”. Prin acest specific, creste dificultatea alegerii unui raspuns. Toate optiunile prezentate sunt bune, dar care e cea mai buna sau prima sau urmatoarea. Trebuie sa ai grija la situatie, la cateva cuvinte cheie care ar putea face lumina. Trebuie sa stii si sa ai o oarecare experienta practica. Insa doar experienta nu este suficienta. Lumea si proiectele in care lucram zi de zi sunt departe de standardul promovat de PMI, de aceea, raspunsuri date doar prin prisma experientei, fara filtrul salvator al studiului te pot duce la esec.
Mi-a fost teama ca nu voi avea timp. La un calcul simplu observi ca ai disponibile 70 de secunde ca sa citesti si sa raspunzi la o intrebare. Infricosator de putin la prima vedere. Dar nu e asa. Am raspuns la cele 200 de intrebari in 3 ore, iar ultima ora am folosit-o pentru a revizui raspunsurile. Nu-mi sta in fire sa ma razgandesc asupra raspunsurilor intiale. Din experientele trecute, de fiecare data cand am facut asta, am gresit. Acum insa, am schimbat vreo 4-5 raspunsuri. Nu voi stii niciodata daca am facut bine sau rau procedand asa, pentru ca nu voi primi un scor detaliat la nivel de intrebare. La finalul examenului am vazut ecranul alb pentru cateva secunde “vesnice” in care pulsul urcase la cer. Apoi, ca in emisiunile in care se anunta castigatori si prezentatorul e instruit sa traga de timp ca sa creasca suspansul, in loc sa mi se prezinte rezultatul, apare un formular de evaluare a locatiei de sustinere a examenului. Butonez raspunsurile rapid si .. CONGRATULATIONS for passing…..

Epilog: “Tot ceea ce oamenii iti vor spune ca nu poti face, incearca si vei vedea ca poti”, Henry David Thoreau

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu