joi, 14 ianuarie 2010

Dilemele unui bantuitor de "hypermarche"

De ce era aglomerat la 'hypermarche' marti seara la ora 19:00?

De ce nu se implementeaza ‘Programul rabla’ si pentru carucioarele din 'hypermarche'?

Pe principiul “mama impinge si io trag”, manuirea unui astfel de carucior este mai complicata decat a tine haturile unui cal naravas. Tu vrei stanga, el nu. Are rotile distruse de atata frecat pe dale (ca asa e normal, de unde iei caruciorul pana in magazine trebuie sa sari borduri, sa traversezi peste dale, ehee, e o adevarata cursa si un motiv bun de gimnastica a bi/tricepsilor).

Marti am nimerit unul cu un ghem de rafie in jurul rotii. Tragea puternic stanga. Ca sa mearga drept, eu trebuia sa trag puternic dreapta. Imi imaginez cum aratam. Pe langa dezinteresul conducerii 'hypermarche-ului', care a preferat sa angajeze 3 trepadusi sa pazeasca “flota” decat sa investeasca in a o reinnoi sau in a eficientiza traseul (scurt, dealtfel) de la parcare la magazine, buna educatie a concetatenilor nostri isi lasa si aici urmele: gasesti in cos tot ce nu i-a mai trebui melteanului in portbagaj, gasesti guma de mestecat in fanta pentru 50 bani, tot felul de lichide sau semisolide pe manere.

Iar am decis sa nu mai calc pe acolo. Mai sunt si altii. Sa mai manance si gura lor ceva…

Frustrari curente

Sunt la capatul nervilor… Nu contenesc sa ma intreb cum pot trai unii cu ei insisi. Lucrez cu reprezentantii unui client. Clientul e un nume mare. Ei (reprezentantii) sunt niste mitocani fara pereche. Nu se sfiesc sa te intrebe daca “iar ai venit” si “ce mai vrei”. Nu se sfiesc sa fumeze in birou fara sa te intrebe daca te deranjeaza. Injura ca la usa cortului – femei, barbati cu totii. Injura cu organe. Sunt cei mai eficienti vampiri – te lasa cat ai clipi fara buna voie. Doar intrand la ei in birou iti pierzi ideile, zambetul, aplombul, cheful. Dupa fiecare discutie cu ei imi vine sa ma duc la baie si sa ma spal temeinic, de parca as fi calcat intr-un rahat. La fiecare mitocanie si lipsa de minima educatie, eu trebuie sa fiu tare, sa nu cedez, sa nu raspund, sa nu-mi spun parerea. Pentru ca ei sunt CLIENTUL. Vin la birou la 10 si pleaca la 5. Au pauza de masa doua ore si cand nu sunt in pauza de masa, se joaca in retea sau descarca filme, rad, fumeaza, mananca pizza. E decadent. Un mediu infect in care nu mi-as dori vreodata sa lucrez. In care as avea impresia ca ma infestez si eu cu microbul delasarii, al venitului la serviciu ca sa am de unde sa plec de acasa. Un bun exemplu ca pestele de la cap se impute. Mi se bate ochiul stang.