vineri, 23 octombrie 2009

Procesul de invatare

De cand ma stiu sunt fan produse birotice: caiete, carnete, etichete, pixuri cu gel, creioane, stilouri, coperti, hartie colorata, capsatoare, markere, penare, rigle, radiere – de toate gasesti la mine. Copilul din mine iese la iveala la fiecare vizita prin librarie: nu ies de acolo fara sa achizitionez ceva cat de mic sau inutil.

Anul trecut, toate task-urile din marele proiect “Casa” au fost initiate, planificate si monitorizate intr-un Jordi Labanda fotografiat mai jos. Este primul carnet de notite pe care il incep si il si termin.
Acum stapanesc un Agatha Ruiz de la Prada, la fel de dragut, dar care nu are inca onoarea unui proiect la fel de maret.

De birotica se leaga si procesul de invatare, intr-un fel destul de direct: nu pot sa ma apuc de invatat daca nu am ceva nou pe/cu care sa scriu. Si cum e musai sa invat zilele astea, am achizitionat un mega note book plus 4 pixulete si un marker portocaliu. Si acum nu mai am nicio scuza. Poate doar ca nu e foarte ordine in birou. Situatie a carei rezolvare imi va manca inca o zi din timpul de invatat... Sunt tot o studenta in sufletul meu: “Ma apuc de invatat de luni” din categoria “Dezbraca-te, ca nu-ti fac nimic”...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu