luni, 26 octombrie 2009

Billy Elliot


Pe Cinemax. M-a captivat din prima clipa si m-am bucurat ca un copil mic atunci cand am observat ca incepuse de doar 5 minute. E povestea unui pusti orfan de mama, dintr-o familie de mineri din nordul Angliei (accentul e fascinant). Traditia e ca baietii sa mearga la “lupte, box, fotbal”, insa pustiul e atras de balet. Nu e numai istoria unei reusite, ci mai degraba a indarjirii cu care isi urmeaza pasiunea, a parintelui indoctrinat de mase care nu mai da doi bani pe valoarea incadrarii intr-o matrice atunci cand vine vorba de copilul lui, a profesoarei care descopera talentul si il cultiva intr-un stil unic, a pubertatii, a batranetii. Mi-a placut mult.

Intrebat ce simte cand danseaza, copilul raspunde: Nu prea stiu. Ma simt bine. Ma simt teapan, dar odata ce incep.. atunci uit totul. Si parca dispar Parca dispar. Parca mi se schimba tot corpul. Si simt un foc inauntru. Sunt acolo si zbor ca o pasare. Ca electricitatea. Da, ca electricitatea.

Norocosi cei ce reusesc sa gaseasca ceva ce ii face sa se simta asa. Norocosi cei ce gasesc pasiunea.

Scor imdb: 7.7 din 10

3 comentarii:

  1. Auzi tu n-ai de lucru? :P scrii toate astea in timpul orelor de program? :)
    hai recunoaste ca aia cu matricea a fost inspirata de pranzul nostru.:))

    RăspundețiȘtergere
  2. Filmul este superb , de mult nu am vazut un film care sa imi umple ochii de lacrimi.Cred ca asa se poate defini FERICIREA ....sa faci zi de zi ceva ce-ti trezeste astfel de simtaminte.Apropo la ora 17:38 nu erai "peste programul normal(legal) de lucru ?"

    RăspundețiȘtergere