vineri, 18 septembrie 2009

Inca o saptamana

Stiu. N-am mai scris de o vreme pe blog. Din lipsa de timp si de energie. Rup acum 10 minute din iuresul zilnic ca sa va povestesc ce mai fac eu in universul meu eliptic de timp liber.

In mare, as putea sa spun “Muncesc”. Si putini ar intelege cum vine asta, sa faci doar atat. Daca nu muncesc la birou, muncesc acasa sau ma deplasez cu masina, si asta fiind tot un fel de munca – munca de a-ti antrena nervii. Am strabatut centura Bucurestiului din nord in vest in doua zile consecutive. Dar, gata cu lamentarile. Cum imi spunea un pici “Mai bine asa, decat sa stai acasa toata ziua sa te plictisesti”.

Duminica trecuta m-am delectat cu 40 de bulbi de narcise galbene, 20 de bulbi de lalele alb-rosu, 20 de bulbi de lalele negre si 50 de bulbi de branduse albe. Si nu, nu i-am mancat...

Am fost cu bicicleta pe campurile din apropierea casei. De fiecare data inainte de amurg. Si m-am gandit ca viata este ca o plimbare cu bicicleta: sunt portiuni line si segmente accidentate, unde te lovesti de tot felul de bolovani si pietre. Treptat inveti sa le ocolesti pe cele mai mari, iar peste cele mai marunte treci semet, pastrand directia. Daca iti iei ochii de la amanunte si reusesti sa privesti drumul in ansamblu, gasesti frumuseti pe langa care altfel ai fi trecut nepasator. Miresme indoielnice alterneaza cu parfum de fan si daca ai noroc, poti avea si mici spectatori – fazani, vulpi, iepuri – de care te bucuri ca de niste prieteni vechi.

Am revazut zilele trecute o veche prietena. Mi-am reamintit de energia ei pe care nu o pot avea decat oamenii care fac intr-adevar ceea ce le place. Si folosesc si acest prilej pentru a-i transmite “La multi ani” si un buchet de toamna virtual

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu