marți, 26 mai 2009

Briefing

Noroc cu princesstarta (specialitate suedeza cu marzipan) ca am prins ceva puteri sa mai primenesc blogul cu o postare.

Nu am mai scris de 8 zile, timp in care:
- am avut musafiri la gratar din categoria “prieteni cu copii”,
- i-am imbarcat pe ai mei spre Paris,
- am fost intr-o zi la Tulcea dus si intors,
- am fertilizat pomii cu rahat granulat cumparat de la Hornbach,
- m-a intepat in picior o vietate ce salasluieste in gazon si am facut ditamai umflatura de abia ma mai tarasc,
- am concediat menajera,
- am facut curat, am gatit, am calcat,
- l-am asistat pe C. care a tuns gazonul de doua ori,
- am plantat 3 rasaduri de rosii, 2 de ardei gras si 1 de ardei iute,
- m-am uitat la televizor timp de o ora adunat,
- am aflat ce enormitati pot face unii pentru a-si vedea atinse interesele,
- mi-am facut unghiile cu oja maro,
- nu am citit deloc,
- am sters doi copii de caca la fund,
- am facut prezentari in powepoint.

Tocmai m-au sunat ai mei din CDG. La recomandarea mea, nu au ales o cursa low cost, pentru a nu-si imparti cele 3 ore de zbor cu toti capsunarii sau cum le-o spune la astia de-si fac veacul prin Paris... Acum se intorc si la check-in au stat la o coada de 100 de.. rromi. Colorati, mirositori, cu fuste si puradei.... Halal.

luni, 18 mai 2009

In recunoastere prin cartier

Sambata, in lipsa de DM, ne-am luat de mana si ne-am plimbat pe camp. Pe langa lanuri verzi cu maci si flori albastre, pe langa padurea de salcami, pana la lac, unde am gasit munti de gunoi si vile chipese. Va las pe voi sa admirati. Sau sa va mirati.




Tulcea by iPhone

Pe faleza, inainte de ploaie


In cautarea lui Nemo, la Centrul Eco-Turistic Delta Dunarii



miercuri, 13 mai 2009

O noua specie in atlas - Cotofana de corporatie

Suficient de bine infipta in scaunul sau directorial incat sa nu iti raspunda la salut, cotofana de corporatie gaseste totusi resursa sa te gaseasca atunci cand are nevoie de tine. Atunci cand tu ai nevoie de ea, te va trimite repede la plimbare, ignorand disponibilitatea de care ai dat tu dovada alta data si sfidand orice principiu al reciprocitatii.

In cazul in care cotofana de corporatie este de gen feminin, te va scana din priviri de sus in jos si de jos in sus pentru a evalua daca penele tale de papagal minuscul se aseaza mai bine decat ale ei. Daca ai picat la evaluare, adica stai mai bine ca ea, cotofana de corporatie va avea grija sa iti faca zile negre – fusta e prea scurta sau cravata nu e o culoare corespunzatoare, esti sleampat sau esti prea aranjat. Oricum ar fi, preocuparea pentru infatisare este mult mai mare decat cea pentru dotarea cerebrala.

Incapabila de vreo privire blanda, cotofana de corporatie pare mai mereu pusa pe harta, avand in mod paranoic impresia ca reprezinta subiectul de barfa al oricarei intalnire intre subalterni. Din acest motiv, priveste cu subinteles orice zambet, gluma sau discutie extraprofesionala.

Cotofana de corporatie va urmari in permanenta unde esti: vei descoperi ca te-a cautat exact cand ai fost la toaleta, isi va insinua ciocul pe usa salii de mese exact cand iti inghiti pranzul sau va vrea sa iti spuna ceva deosebit de important atunci cand porti o discutie personala la telefon. De obicei, cotofana apare pe la spatele tau intr-o liniste mormantala, semanand mai degraba cu o pisica. Pasionata de orice straluceste, cotofana va cauta sa vada ce faceai in momentul in care a aparut ea, ce site-uri de internet aveai deschise sau ce mail-uri primite de la prieteni citeai.

Momentele petrecute in lift cu cotofana de corporatie par cele mai lungi de pe planeta: va fi de neatins la orice incercare a ta de conversatie politicoasa si, fireste, nu iti va raspunde la salut. Va deschide cu putere orice usa si va avea pretentia ca cei care se aflau de partea cealalta sa se fi asteptat ca vine si sa ii cedeze trecerea. Cotofana de corporatie isi petrece ora de masa cu alte cotofene, considerand nedemna compania papagalilor si a ciorilor din subordine. Totusi, acestia sunt bineveniti atunci cand afara ploua si are nevoie de tigari.

marți, 12 mai 2009

"Lasam si noi un pic tastele astea?"

cum spunea Mihaela Nicola, in acelasi spirit cu ne miscam si noi mai cu talent?.

Tastez din clasa a 6-a, cand am primit de la ai mei primul 286 cumparat de la Bucuresti. Imi amintesc cu drag de Prince. Cred ca primul si singurul joc pe calculator de care m-am atasat vreodata. De unde si incapacitatea mea de a intelege pasiunea pentru jocurile pe calculator si a cearcanelor datorate noptilor pierdute elaborand strategii pentru cuceri ceva ce nu exista sau impuscand tot ce misca... De cand jucam Prince pe primul 286 si pana acum, cand ma joc Word, Excel si Powerpoint, Internet Explorer si altele am ajuns de la 0,5 la un ochi, la + 2 la acelasi ochi si la -0.75 la celalalt. Cu minusul m-am ales de cand lucrez in corporatie. O fi laptop-ul, o fi neonul, o fi frecventa, o fi cantitatea. Nu stiu si nici nu mai conteaza, pentru ca oricum nu pot inlatura cauza :-).

Sport fac din clasa a 5-a, deci cu un an mai devreme. Volei de performanta. Suna bine, nu? Dar pare atat de departe. Am intrerupt antrenamentele de cate doua ore pe care le faceam de doua ori pe zi in clasa a 9-a, cand m-am apucat de carte. Si de atunci mi-am urmat alegerea. Dar nimeni nu spune ca una o exclude pe cealalta, nu? Oricum ar fi, in viata mea nu au mai avut loc ture de stadion pentru antrenarea rezistentei, meciuri de volei pentru antrenarea tactica, zeci abdomene cu mingea medicinala, ore intregi petrecute atarnata de spalier cu genunchii la piept, alergari iarna la deal, prin zapada pana la genunchi. Ce vremuri... Daca stau acum si ma gandesc la toate cate faceam, imi pare ca nu sunt eu aceeasi.

Nu am mai fost la un antrenament de aerobic de cel putin un an. Mi-e dor de antrenamentele de step combinate cu dans. Nu mi-e dor deloc de singurul antrenament de tae bo la care am fost. M-am simtit ca GI Jane, cu antrenorul care zbiera ca apucat, motivandu-ne sa ne dam sufletul.

Acum stau prea mult pe scaun, cu ochii in calculator. Ma dor oasele si muschii, ma doare spatele si gatul. Ma ustura ochii. Cate dintre voi nu simt acelasi lucru? Miscarea pe care o faci in casa, urcand si coborand scari, aplecandu-te (din genunchi, fetelor, nu cu picioarele intinse, chinuindu-va coloana) sau ridicand cosuri de rufe, copii sau altele, dupa disponibilitate e buna, dar nu e suficienta. E nevoie de alergare, de antrenament cardio, de antrenarea muschilor despre care am uitat ca exista, insa ne aducem aminte la prima febra musculara. E nevoie de oxigenarea creierului.

Stiu de ce e nevoie. Insa ce imi lipseste sa actionez? Inca meditez la asta.

Gradina in mai

Crinii


Cosul cu .. nu stiu numele :-)
Coltul cu conifere

Zmeura


Tuia

Trandafirul urcator


Iarba



Narcisele


Ultima zambila

luni, 11 mai 2009

Prima petrecere

S-a intamplat ieri. Am invitat sectorul prieteni de cort la un gratar (nu cu mici, dar cu bere) in aer liber, la noi in curte. Din 4 invitati au raspuns pozitiv doi. Rata buna, 50%. Plecam voiosi la cumparaturi de carnuri si lichide – fiind prima reuniune, dam noi.
La sectorul Bere, C. candid imi zice hai sa luam 6. Eu ma uit la el necrezandu-mi urechilor si zic hai sa luam 10, ca daca mai raman nu se strica. E inutil sa spun ca s-au terminat in primele 3 ore, atat cele 10, cat si cele 4 pe care le mai aveam acasa + una pe care o primisem mostra gratuita. A fost nevoie de o reimprospatare a stocului, de fapt, de doua. Prima de 6 bucati, a doua de 8. Faceti voi socoteala. Am dosit toate cutiile goale in saci de gunoi si le-am indesat in tomberon: azi vine doamna la curatenie si... mai bine sa nu vada ce bine pregatiti suntem sa .. combatem (cum spune cineva drag mie).
A fost frumos – am povestit de toate, am impartasit noutatile, ne-am adus aminte de vacante, am facut planuri de viitor. Toate astea dupa ce am mancat fripturile si ardeii copti (cu vis de usturoi) si legumele la gratar (cu parfum de aceto). Si salamul meu de biscuiti, cam moale, fara biscuiti.. am zis eu ca se intareste in frigider, dar nu s-a intarit... l-am mancat cu lingurita. Seara ne-a prins idilic, la lumina lumanarii, razand de orice si ascultand broaste, greieri si un mierloi nocturn, concertand in padure, de unul singur...
Acum este the morning after. Sunt la a doua cafea si tot ce as vrea sa fac ar fi sa postez pe blog si sa citesc pana ma ia somnul.

vineri, 8 mai 2009

Santana

Ascult ultimul album – Multi Dimensional Warrior, al 38-lea. Asta vine in contradictie majora cu faptul ca sunt pe scaun. La birou. Ma abtin cu greu sa nu ma ridic si sa dansez in mijlocul biroului. Ar fi ceva.... Totusi, ciorapii cu trandafiri au fost suficienti astazi pentru colegi.
Astept 4 Iulie cand il vom vedea pe Santana live la B’estfest.
De fapt – in fiecare luna astept ceva:

Mai – Depeche Mode (anulat)

Iunie – Nova Rock (adica Metallica, Faith No More, Placebo, Nine Inch Nails, Chris Cornell)

Iulie – Santana (si as mai vrea Moby si Manowar)

August – Madonna

Un alt sezon aglomerat. Un alt sezon in care ne programam concediul in functie de concerte. Si asta ne bucura. Startul s-a dat anul trecut cand am avut in iulie Judas Priest, Metallica si Lenny Kravitz, iar in august Iron Maiden. Am pierdut Nouvelle Vague, Massive Attack, Def Lepard si Unkle.

Cum ar fi viata fara muzica?