marți, 14 aprilie 2009

To care or not to care

Citeam deunazi intr-o revista pentru femeile care stiu sa se miste (sic!) un editorial al Simonei Catrina al carei stil ma fascineaza si ma binedispune. Simona povestea din propria-i experienta cum se aranjeaza 4 zile din 5. In a 5-a zi, parul nu e la locul lui, tenul e uscat si fondul de ten se aseaza ca peste niste solzi, rimelul, pudra, rujul, gloss-ul – toate lipsesc cu desavarsire. Si fireste, ca in legile lui Murphy, in ziua aceea apar intalnirile de mult timp asteptate, intalnirile nearanjate, cele pe nepregatite, cu persoane in fata carora chiar ti-ai dori sa arati like in one of your best days...

Mi-am amintit de editorialul Simonei in momentul in care, privindu-mi unghiile azi dimineata le-am gasit inegale si muncite in gradina, nelacuite si napadite de pielita translucida. De cand ne-am mutat m-am neglijat din acest punct de vedere. Stiu ce veti spune – indiferent care ii sunt prioritatile, o femeie nu trebuie sa se neglijeze pe sine insasi. La mine nu merge asa, pentru ca am darul acela mostenit genetic de a ma pune pe ultimul loc atunci cand in programul meu se ingramadesc o multime de activitati. Am avut o viata aglomerata in ultimul timp – in ultimul an, mai exact. Am sarit vizitele la cosmetica si mi-am aranjat manechiura singura, cate 20 de minute duminica seara – o data la doua saptamani. Ceea ce ma intriga este ca, desi sunt constienta de rezultatele acestei lipse de timp pentru sine, pret pe care l-am platit constant in contul nesatul al noii noastre case, ma cuprinde frustrarea atunci cand vad in jurul meu femei aranjate si ingrijite. M-am surprins zilele trecute uitandu-ma cu admiratie la asistenta departamentului nostru – dichisita ca in fiecare zi, unghii perfecte (mi s-a confesat ca si le face singura o data pe saptamana si ca are pe ele 3 straturi de lac), machiata, coafata... Am intrebat-o daca spala vase, mi-a spus sincer ca da. Ei fetelor, eu nu – mi-am cumparat masina de spalat vase ca sa scap de chinul asta. Deci am toate circumstantele sa nu simt nevoia de a-mi ascunde degetele in pumni. Celalalt factor care duce la distrugerea manechiurii este gradinaritul - cine stie, cred ca ma aproba. Acum sunt mandra ca duminica am lucrat in gradina cu manusi – o pereche speciala pentru aceasta activitate care a costat cat una de piele. Dar a fost bine, pentru protectia cuticulelor mele netaiate.

Simt ca din nou sunt intr-un punct in care it’s either one way or another. Nu mai merge asa. Cred ca trebuie sa schimb ceva in programul meu (probabil sa ma trezesc mai devreme sau sa merg la culcare mai tarziu), astfel incat sa fac loc si acestor rasfaturi, indiferent daca mi le ofer singura sau apelez la terti specializati.

Maine am o intalnire importanta. In seara aceasta ma aranjez si dau startul unei noi ere a ingrijirii personale, a luptei cu tot ce e nedorit pe corpul meu. Inainte insa voi achizitiona un lac pentru baza si apoi unul pentru coating – asa am auzit ca se face...

3 comentarii:

  1. spoil yourself, my dear, ca meriti!

    RăspundețiȘtergere
  2. Vai cat de bine te inteleg! La momentul asta, si aici, gradina arata mai bine decat unghiile mele.

    RăspundețiȘtergere
  3. Aaaa, dar asta e doar inceputul!!!! :)):)) Sa vezi cand va urma un copil, ca o sa multumesti cu cerul si cu pamantul cand ajungi in dus. Sau cand reusesti sa iti bei cafeaua. Sau cand apuci sa bagi cateva flori in pamant in 3 ore. Ca intre timp alergi dupa gaza mica.

    Welcome to the club!

    PS: masina si eu vreau sa imi iau... e urmatorul proiect!

    RăspundețiȘtergere