vineri, 30 ianuarie 2009

In cautarea locului perfect

In anul 2007 ne-am gandit prima data ca ar fi frumos sa avem o casa pe pamant. Era octombrie, toamna calda si cautarile au inceput cu cateva plimbari de weekend, in zona de nord a Bucurestiului. Am vizitat Balotesti, Moara Vlasiei, neindraznind sa trecem de partea cealalta a DN1, in Corbeanca. Moara Vlasiei ni s-a parut departe, chiar daca drumul era proaspat asfaltat, mai bun decat in multe locuri din Bucuresti. In Balotesti am vazut cateva loturi care ne-au inspirat si ne-au trezit imaginatia, insa informatiile pe care le-am obtinut telefonic ne-au pus pe ganduri - fie erau loturi mari de 10.000 mp pe care proprietarii nu le vindeau dezmembrate, fie erau loturi mici de 600 - 1.000 mp. Acestea erau si tinta noastra, de fapt, insa datorita pozitiei - cu utilitati aproape sau intre case construite - aveau un pret prohibitiv (150 de euro/ mp sau chiar mai mult).
Incerc sa-mi amintesc acum, la mai bine de un an de la moment, daca am simtit deznadejde. Mi-am simtit avantul putin stirbit, dar am hotarat sa incerc si in alta parte. Nu mai departe de Balotesti, dar nici mai aproape de Otopeni. A ramas Corbeanca, pe care am inclus-o in nenumarate cautari pe site-uri specializate in anunturi. Din experienta, am evitat site-urile cu anunturi gratuite, care mi se par la fel de vulnerabile ca forumurile nemoderate.
Am inceput organizat, cu zeci de telefoane pe zi. Mi-am propus impus un termen de 1 luna in care sa ma ocup doar de cautari, sa sondez piata, sa vad daca intr-adevar preturile pe care le auzisem la telefon sunt cele reale. Cu toata aversiunea fata de agentiile imobiliare, am selectat si cateva anunturi publicate cu acelasi numar de telefon la contact. Am fost mirata de amabilitatea domnisoarei cu care am discutat si de faptul ca a fost de acord sa le vizionam sambata. Au fost primele doua loturi pe care le-am vizionat organizat, cu prezentare de planuri de dezmembrare, situatia actelor existente si a celor in curs de realizare. Primul lot situat destul de departe de orice cale de acces practicabila si cu o minunata vedere spre coloana de gaze - adica o teava imensa care din cand in cand iese si intra inapoi in pamant... In rest, era dragut, aproape de padure, liniste, pustiu. Al doilea lot, interesant, case la stanga, o casa la dreapta, ma intreb si acum, oare cum de o fi scapat neatins? La fel de liniste, mai departe de padure, dar acelasi aer rarefiat dupa care alergam, pretul acceptabil, drum in dreptul lui, utilitatile aproape. Unde aproape inseamna 100 m. Domnisoara amabila ne anunta ca avem concurenta serioasa si ar trebui sa ne hotaram repede. Unde repede inseamna 2-3 zile. Am mai sondat putin zona si am ajuns la concluzia ca pretul de 75 euro/ mp era just. Am solicitat toate actele terenului, de la primul proprietar pana la cel care il vindea, ne-am consultat cu un notar si am luat decizia sa incheiem precontractul de vanzare-cumparare. Agentia s-a ocupat de tot, am primit contractele pe e-mail, le-am studiat si am fost invitati la notar. Am si acum senzatia de uimire in fata unei perspective noi, cea a clientului respectat, cea a clientului unei agentii imobiliare fara o imagine prea vizibila in piata, insa care face intr-adevar treaba: se ocupa de acte in locul proprietarului (dezmembrari, scoateri din regim agricol, incadrari in regim curti - constructii, cadastru, intabulari...), dar si in locul cumparatorului (precontracte, relatia cu notariatul). Nu am avut nicio tresarire cand le-am platit comisionul de 3%, pentru ca intr-adevar l-au meritat.
Concluzia este ca experienta traita in cautarea locului perfect poate fi una buna, interesanta, care sa iti deschida mintea si sa te faca sa iti schimbi parerea. Sau poate fi una care te face fericitul beneficiar al unei exceptii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu