vineri, 30 ianuarie 2009

Frustrarea unui pagubit

Domnule Comandant,

Subsemnata ............ va informez pe aceasta cale ca Miercuri, 21 ianuarie 2009, ora 11 a.m. am stationat autoturismul ... ... ... in parcarea supraterana a hipermarketului ... ... Cand am revenit la masina am observat geamul portierei din stanga spate spart. De asemenea, am observat ca imi lipsea o geanta cu acte personale.

Asa mi-am inceput declaratia in fata domnisoarei locotenent de la Sectia de politie. Dupa ce mi-am inghitit lacrimile de furie si neputinta.
Am fost furioasa pe mine, pe imprudenta de a-mi lasa geanta cu acte in masina.
Am fost furioasa pe prostul de hot care a crezut ca gaseste averi.
Am fost furioasa pe hipermarket, ca nu isi asuma nimic si pentru amaratii din parcare, cu toate ca parcarea e ingradita, exista o ghereta cu paznic la intrare si nenumarate garzi in magazin...

Neputinta: unde ma duc acum? unde sa le caut?
M-am dus in magazin sa anunt la biroul de relatii cu clientii. Mi-au transmis sa ma duc la sectia de politie. I-am rugat sa ma anunte daca le gaseste firma de salubrizare prin parcare, aruncate pe undeva. Mi-a fost clar ca nu se va intampla. Prima intrebare a lor a fost Auoleu, dar nu aveati alarma? Culmea, in minte imi vin versurile Cand trageti de usa de la masina, si alarma face "piu"/ Se mai merita riscu'-n cazul in care casetofonul are CD. Nu am alarma. Si nici nu cred ca l-ar fi impiedicat cu ceva pe prostul de hot sa fure geanta cu acte.

M-am dus la politie. Imi vine greu sa raspund la intrebarea Credeti ca au ce face hotii cu actele d-voastra? De unde sa stiu eu? Ca nu sunt construita sa ma gandesc la infractiuni. La cat estimati bunurile care v-au fost sustrase? Inestimabil. Contract de vanzare - cumparare, facturi, garantii... Exemplare originale. Cand te loveste norocul, te loveste pana la capat. Aveti CASCO? Da, am. Veniti saptamana viitoare dupa constatare. O saptamana umblu cu geamul spart? Dupa care umblu la asigurari, dupa care programez la service? Deci minim doua saptamani.. Neputinta, din nou.

Umblu cu un sac de gunoi in geam, dar macar e asortat. Tot negru. Ce daca ploua afara. Si mie imi ploua in masina...

In cautarea locului perfect

In anul 2007 ne-am gandit prima data ca ar fi frumos sa avem o casa pe pamant. Era octombrie, toamna calda si cautarile au inceput cu cateva plimbari de weekend, in zona de nord a Bucurestiului. Am vizitat Balotesti, Moara Vlasiei, neindraznind sa trecem de partea cealalta a DN1, in Corbeanca. Moara Vlasiei ni s-a parut departe, chiar daca drumul era proaspat asfaltat, mai bun decat in multe locuri din Bucuresti. In Balotesti am vazut cateva loturi care ne-au inspirat si ne-au trezit imaginatia, insa informatiile pe care le-am obtinut telefonic ne-au pus pe ganduri - fie erau loturi mari de 10.000 mp pe care proprietarii nu le vindeau dezmembrate, fie erau loturi mici de 600 - 1.000 mp. Acestea erau si tinta noastra, de fapt, insa datorita pozitiei - cu utilitati aproape sau intre case construite - aveau un pret prohibitiv (150 de euro/ mp sau chiar mai mult).
Incerc sa-mi amintesc acum, la mai bine de un an de la moment, daca am simtit deznadejde. Mi-am simtit avantul putin stirbit, dar am hotarat sa incerc si in alta parte. Nu mai departe de Balotesti, dar nici mai aproape de Otopeni. A ramas Corbeanca, pe care am inclus-o in nenumarate cautari pe site-uri specializate in anunturi. Din experienta, am evitat site-urile cu anunturi gratuite, care mi se par la fel de vulnerabile ca forumurile nemoderate.
Am inceput organizat, cu zeci de telefoane pe zi. Mi-am propus impus un termen de 1 luna in care sa ma ocup doar de cautari, sa sondez piata, sa vad daca intr-adevar preturile pe care le auzisem la telefon sunt cele reale. Cu toata aversiunea fata de agentiile imobiliare, am selectat si cateva anunturi publicate cu acelasi numar de telefon la contact. Am fost mirata de amabilitatea domnisoarei cu care am discutat si de faptul ca a fost de acord sa le vizionam sambata. Au fost primele doua loturi pe care le-am vizionat organizat, cu prezentare de planuri de dezmembrare, situatia actelor existente si a celor in curs de realizare. Primul lot situat destul de departe de orice cale de acces practicabila si cu o minunata vedere spre coloana de gaze - adica o teava imensa care din cand in cand iese si intra inapoi in pamant... In rest, era dragut, aproape de padure, liniste, pustiu. Al doilea lot, interesant, case la stanga, o casa la dreapta, ma intreb si acum, oare cum de o fi scapat neatins? La fel de liniste, mai departe de padure, dar acelasi aer rarefiat dupa care alergam, pretul acceptabil, drum in dreptul lui, utilitatile aproape. Unde aproape inseamna 100 m. Domnisoara amabila ne anunta ca avem concurenta serioasa si ar trebui sa ne hotaram repede. Unde repede inseamna 2-3 zile. Am mai sondat putin zona si am ajuns la concluzia ca pretul de 75 euro/ mp era just. Am solicitat toate actele terenului, de la primul proprietar pana la cel care il vindea, ne-am consultat cu un notar si am luat decizia sa incheiem precontractul de vanzare-cumparare. Agentia s-a ocupat de tot, am primit contractele pe e-mail, le-am studiat si am fost invitati la notar. Am si acum senzatia de uimire in fata unei perspective noi, cea a clientului respectat, cea a clientului unei agentii imobiliare fara o imagine prea vizibila in piata, insa care face intr-adevar treaba: se ocupa de acte in locul proprietarului (dezmembrari, scoateri din regim agricol, incadrari in regim curti - constructii, cadastru, intabulari...), dar si in locul cumparatorului (precontracte, relatia cu notariatul). Nu am avut nicio tresarire cand le-am platit comisionul de 3%, pentru ca intr-adevar l-au meritat.
Concluzia este ca experienta traita in cautarea locului perfect poate fi una buna, interesanta, care sa iti deschida mintea si sa te faca sa iti schimbi parerea. Sau poate fi una care te face fericitul beneficiar al unei exceptii.