miercuri, 23 decembrie 2009

Intre timp

S-au petrecut multe.

21 noiembrie - Plantam mesteceni, tei si aluni. Le vom astepta scoarta alba, umbra, florile, pasarile.

22 noiembrie - Votam. Apoi mergem la concert la Diana Krall. Linistit. Frumos.

30 noiembrie – La multi ani mama mea!


30 noiembrie - Vad dragostea in trei perle impachetate in vanilie

1 decembrie - Simt in iubitul meu dorul de casa parinteasca. Asa ca facem surprize. Strabatem 400 km si batem seara la poarta doar pentru a vedea bucuria celor dragi.


4 decembrie - Avem Petrecere de Craciun.


5 decembrie - Avem bradut. Mai devreme, ca sa avem timp sa ne bucuram de el. Montam ghirlande de luminite la streasina.











5 decembrie - Asist la un gest frumos intr-un magazin de bricolaj. In fata mea la casa se aflau un tata cu fiica lui (nu mai mare de 7 -8 ani) careia ii cumparase un bradut in miniatura intr-un ghiveci roz (!) impreuna cu un set de globuri minuscule. In fata lor o doamna, afland totalul cumparaturilor, renunta la ultimul articol de valoare infima (10-20 ron). Tatal fetei se ofera sa ii achite suma. Doamna refuza.

6 decembrie - C. vede o caprioara. Aproape de casa noastra.

10 decembrie - Stim deja unde vom fi pe 6 septembrie 2010. Si suntem bucurosi. Foc.



11 decembrie - Imboboceste orhideea. O iubesc.

13 decembrie - Merg la targul national de imbracaminte si incaltaminte in cautarea unui cojoc autohton. Plec dezamagita. Aglomerat. Sordid. Fara cojoc.

13 decembrie - Primesc amenda pentru ca "utilizam telefonul mobil fara dispozitiv <>". Piata Unirii.

15 decembrie - Prima zapada. 3 ore in loc de 20 de minute. Descopar Magic FM. In loc sa ma enervez cant. Chris Rea - "Driving Home for Christmas", Celine Dion - "Feliz Navidad", Queen - "Thank God it's Christmas". Acasa e feeric. Totul e alb, totul e liniste. Centrala duduie, insa nu acopera cantecul viscolului. Nu dorm bine cateva nopti la rand. Latra cainele vecinilor. In apartament trecea tramvaiul pe la urechea mea si n-aveam nicio problema. Acum m-am obisnuit cu linistea. Dorm iepureste. Redescopar caciula de blana (nu sunt eu mai jos. doar caciula mea ruseasca).



19 decembrie - O familie de fazani se plimba prin zapada pe la poarta noastra. E pitoresc. Unic.

22 decembrie - Petrec cateva ore bune in cautarea cadourilor. Impreuna cu alte cateva mii. Vad o fetita de 2 ani in bratele mamei. Fetei ii este sete si mama o serveste cu coca cola. Regret.

23 decembrie - Imi imaginez partia.



24 decembrie - Merg sa dorm. A inceput "Sinteza zilei' in reluare. Mai tarziu impachetez.

Papusha reloaded

Astazi pentru mine a fost ultima zi de lucru din acest an. Ma uit cu mirare la ultima mea postare si nu-mi vine sa cred ca a trecut mai bine de o luna de atunci. S-a cam pus praful pe blogul meu, pe povesti si pe comentarii, care si asa nu erau prea multe. Totusi, revin cu placere. Ca atunci cand redescoperi in fundul dulapului tricoul care-ti placea atat de mult, dar pe care alte toale l-au acoperit si te-au facut sa-l uiti. Nu e vorba de uitare in cazul de fata, ci mai degraba de lipsa de timp. Stiu, “ce stiu eu, ca n-am copii. O sa vad eu atunci cand o sa vina si copiii cum o sa fie”. Sper sa nu fie mai rau. Ultimele saptamani, care bat spre doua luni aproape, au fost foarte intense din punct de vedere profesional. Stau si ma intreb daca nu cumva corporatia castiga mai mult acum, pe perioada de criza, decat inainte. Acum isi permite sa inghete salarii, sa taie bonusuri, sa nu insiste sa pastreze oamenii, ba chiar sa-i impinga afara pe scari pe unii din ei. Oamenii accepta mai multe pe timp de criza, din teama de a-si pierde locul. Si ei profita. "Ramane cine vrea" sau "Sa ziceti mersi ca aveti un loc de munca" sunt noile lozinci. Insa cum sa-mi explic ca acum e mai mult de munca, acum nu mai facem fata cererilor si impletim clientii si proiectele precum sireturile de la pantofi. Acum se arata adevaratele veleitati in ale planificarii de resurse: cand ai 5 proiecte si doi oameni disponibili, cand toti vor raportul ieri si ai un singur om care stie sa le faca. Acum se vede cine si-a tinut toate ouale intr-un cos. Acum se alearga in “piata” dupa oameni si tot acum se primesc 50 - 100 de cv-uri pe un loc disponibil. Asta e imaginea de la un nivel. Un etaj mai jos, siretul de la pantofi se simte altfel: daca de la nivelul de sus pare o funda bine facuta, ce ne va ajuta sa mergem mai departe incaltati bine, de jos nodul strange in jurul gatului. Sufoca. Gatuie. Tensioneaza. Frustreaza. Oboseste. Demotiveaza.
Am trait seri la rand in care am ajuns acasa doar pentru a manca, spala, dormi. Punct si de la capat. Am trait in asteptarea weekend-ului, a diminetii cand nu trebuie sa ma trezesc si sa pornesc spre serviciu. Cand pot sa ma bucur de conversatia matinala la orizontala, cand am timp sa pregatesc si sa savurez un mic dejun, cand am timp sa-mi iubesc florile si sa traiesc dilema urmatoarei actiuni. Am fost intrebata pentru ce. Si ca atunci, si acum as putea raspunde “Nu stiu. Nu am timp sa ma gandesc”.

marți, 10 noiembrie 2009

Adio, Maestre

La carciuma din cartier
Unde se canta si se bea
Vreau asta seara sa petrec
Cu amintiri din viata mea
Am mai facut cate-o betie
Am mai iubit niste femei
Si m-am vandut la galerie
Pentr-un bilet de cativa lei
Sunt vagabondul vietii mele
Ca intr-un film cu Raj Kapoor
Maturator de praf de stele
Si cusurgiu fara cusur
Iar cand adorm spre dimineata
Imi reprosez de la-nceput
Ca n-am luat totul de la viata
Si nu i-am dat cat as fi vrut
Am fost si print si cersetor
Un tradator un om cinstit
Numai cu viata de actor
Eu niciodata n-am glumit
Am mai si ras de-o nerozie
Am fost bogat am fost falit
Si-n toata -a lumii nebunie
Eu publicul mi l-am iubit
Sunt vagabondul vietii mele
Ca intr-un film cu Raj Kapoor
Maturator de praf de stele
Si cusurgiu fara cusur

luni, 26 octombrie 2009

Billy Elliot


Pe Cinemax. M-a captivat din prima clipa si m-am bucurat ca un copil mic atunci cand am observat ca incepuse de doar 5 minute. E povestea unui pusti orfan de mama, dintr-o familie de mineri din nordul Angliei (accentul e fascinant). Traditia e ca baietii sa mearga la “lupte, box, fotbal”, insa pustiul e atras de balet. Nu e numai istoria unei reusite, ci mai degraba a indarjirii cu care isi urmeaza pasiunea, a parintelui indoctrinat de mase care nu mai da doi bani pe valoarea incadrarii intr-o matrice atunci cand vine vorba de copilul lui, a profesoarei care descopera talentul si il cultiva intr-un stil unic, a pubertatii, a batranetii. Mi-a placut mult.

Intrebat ce simte cand danseaza, copilul raspunde: Nu prea stiu. Ma simt bine. Ma simt teapan, dar odata ce incep.. atunci uit totul. Si parca dispar Parca dispar. Parca mi se schimba tot corpul. Si simt un foc inauntru. Sunt acolo si zbor ca o pasare. Ca electricitatea. Da, ca electricitatea.

Norocosi cei ce reusesc sa gaseasca ceva ce ii face sa se simta asa. Norocosi cei ce gasesc pasiunea.

Scor imdb: 7.7 din 10

Wall-E


Nu ma mir ca a luat Oscar-ul anul trecut. E un manifest clar impotriva lipsei de responsabilitate in ceea ce priveste mediul. Un manifest fin impotriva contaminarii cu virtual a relatiilor interumane. Un manifest clar impotriva grotescului din “a sta”. A sta si a nu face nimic – visul multora.

Am impresia ca noile filme de desene animate nu sunt pentru copii.

Scor imdb: 8.6 din 10

The Ugly Truth


L-am vazut si eu, dupa ce imi fusese recomandat de mai multe persoane. Nu m-a incantat prea tare. Cam sec si foarte previzibil. M-au distrat totusi cateva sfaturi transmise de el catre ea:
- Sa nu critici barbatii
- Sa nu ai mania controlului
- Sa fii in acelasi timp “sfantul si pacatosul, bibliotecara si stripteuza”

Asa e femeia perfecta. Pe langa slaba, blonda, cu parul lung si cupa C. Si probabil ca mai sunt, dar aerul asta din birou nu ma lasa sa ma concentrez. E neaerisit. Sunt cativa care considera ca putin aer de afara provoaca epidemii de gripa. Cei care n-au facut in viata lor o tura de alergare prin frunzele uscate de toamna sau ingerasi pe zapada... Get a life!

Scor imdb: 6.6 din 10.

vineri, 23 octombrie 2009

Din online

Cand intri pe un site cu oarecare legaturi cu domeniul IT si vrei sa cumperi ceva, poti avea surprize cand vrei sa selectezi tara. Obisnuit fiind cu o ordine alfabetica, observi caIndia e prima, inaintea celorlalte. De ce? Pentru ca sunt multi? Pentru ca sunt buni? Pentru ca sunt IT? Pentru ca sunt mai IT decat altii? Cumpara mai mult, mai des? Au probleme in a-si gasi tara intr-o lista alfabetica? E ofensator.

Procesul de invatare

De cand ma stiu sunt fan produse birotice: caiete, carnete, etichete, pixuri cu gel, creioane, stilouri, coperti, hartie colorata, capsatoare, markere, penare, rigle, radiere – de toate gasesti la mine. Copilul din mine iese la iveala la fiecare vizita prin librarie: nu ies de acolo fara sa achizitionez ceva cat de mic sau inutil.

Anul trecut, toate task-urile din marele proiect “Casa” au fost initiate, planificate si monitorizate intr-un Jordi Labanda fotografiat mai jos. Este primul carnet de notite pe care il incep si il si termin.
Acum stapanesc un Agatha Ruiz de la Prada, la fel de dragut, dar care nu are inca onoarea unui proiect la fel de maret.

De birotica se leaga si procesul de invatare, intr-un fel destul de direct: nu pot sa ma apuc de invatat daca nu am ceva nou pe/cu care sa scriu. Si cum e musai sa invat zilele astea, am achizitionat un mega note book plus 4 pixulete si un marker portocaliu. Si acum nu mai am nicio scuza. Poate doar ca nu e foarte ordine in birou. Situatie a carei rezolvare imi va manca inca o zi din timpul de invatat... Sunt tot o studenta in sufletul meu: “Ma apuc de invatat de luni” din categoria “Dezbraca-te, ca nu-ti fac nimic”...

joi, 22 octombrie 2009

Pe un site american


Haha. In 2009.


luni, 19 octombrie 2009

Imaginea saptamanii 12-18 octombrie

Nu pot sa ma decid intre cele trei:

1. Ora 10:30. Birou intr-un open space. Pe el, o cutie imensa de pizza cu un laptop deasupra si o sticla de pepsi pe jumatate plina. Nimeni pe scaun.

2. Bucegii admirati de pe fereastra bucatariei, dupa o seara ploioasa si o noapte purificata de vant.

3. Supermaket, doi copii rasuceau in maini o cutie colorata de la "Promotii" intrebandu-se ce fel de jucarie ascunde. Pe cutie scria: "Durex summer pack".

Am incercat si mi-a placut

Lola - Marc Jacobs - pentru cele care au avut o revelatie cu Daisy si vor sa treaca la urmatorul nivel. Lola e sexy rau.
Cinnabon stix, Cinnabon rolls - by Cinnabon - pentru impatimitii in ale scortisoarei, ale caror randuri le ingros din toate punctele de vedere, incepand de la scortisoara in vinul fiert, scortisoara in lumanarile parfumate, in gelul de dus, in placinta cu mere, pe orezul cu lapte, in balsamul de buze si acum, in foietaj. Daca deja va ploua in gura, ii gasiti in Baneasa Shopping City.



She Wood - Dsquared2 - foarte nou si aproape masculin. Lemnul in acest caz, e incitant.

joi, 15 octombrie 2009

Azi la Starbucks

Pofta de o cafea buna. Privire de ansamblu asupra coffe shop-ului Starbucks. Nu e coada la casa. Bucurie. Intru, comand, platesc. Espresso doppio con panna. Fac stanga imprejur spre zona de servire. Supriza. Coada de 3 persoane care asteapta. In spatele espressorului o domnisoara. Dupa 10 minute ajunge si randul meu. Imi pune in fata o ceasca cu espresso doppio. Ii spun ca am vrut con panna si la pachet. Face altul. Pe care il duce la chiuveta. Face altul pe care mi-l aduce si in momentul cand ii pune capacul, frisca da pe afara. Zice “Am mai facut unul, dar la fel s-a intamplat”. Acum, cu vocea gandului ii raspund: “Normal, inteligento. Cand ai un recipient plin ochi, pe care mai pui si un mot de frisca si apoi ii pui un capac, ce te astepti? Sa se dizolve? Ai facut 3 espresso si mi-ai vandut unul. Daca as fi managerul tau te-as pune sa bei toate cafelele pe care le strici. Pana diseara sigur as scapa de tine”.

Prietenul meu, Powerpoint


Astazi am pe lista “de facut” o noua prezentare. Ce ma fac? Simt ca am creierul epuizat si stors de prezentari. Nu mai am idei. Poate gutuia, strugurii si mandarina pe care tocmai le-am ingurgitat ma vor ajuta sa emit ceva. Ceva inteligent. Visez sa ma conectez la un aparat, gen “Powerpoint feeder” care sa-mi induca prezentarile in cateva minute si sa-mi mai ia maxim o ora sa le transpun pe computer. Si apoi sa am timp sa fac surfing pe bloguri interesante, sa vad ce mai face/pateste/iubeste lumea.

LE: Very inspiring - Metallica - "Turn the page"

miercuri, 14 octombrie 2009

The Proposal


Loved it. Comedie romantica. Pentru sufletele noastre de fete bune. Pentru corporatiste convinse, nu din alea tinute cu forta. Ca sa mai invete si ele ce inseamna sa mai taci din gura sa asculti si pe altii, ca poate asa afli si tu langa cine “traiesti” adica lucrezi.

Asa o sa ajungem si noi: sa alergam pe banda de acasa cu imaginea unei paduri proiectata in fata. Moah, as face si asta – daca mi-ar garanta ca as arata la fel de bine ca Sandra.

Cute, overall.

Scor imdb: 7 din 10.

Nepotrivire

Azi iar am senzatia ca sunt in locul gresit. Ca directia e buna, dar soferul e prost si da in toate gropile. Ca nu-i pasa de pasagerii care au rau de masina. Asculta muzica tare si numai ce vrea el. Soferul ti-l da Dumnezeu? Tu alegi masina. Doamne, ajuta-ma sa-mi tin gura. Azi avem “meeting”.

Am bicicleta!


A devenit a mea intr-o seara de toamna si de atunci astept sa o incerc, insa vremea imi e potrivnica. Cu cele 4 grade Celsius de azi dimineata nici nu as indrazni. Am asezat-o sub scara si ea, cuminte, ma asteapta.

marți, 13 octombrie 2009

Imaginea saptamanii 5-11 octombrie 2009

Surprinsa pe retina vineri, 9 octombrie.
El si ea, pe la 45 de ani. El cu mana dreapta amputata de la cot. Cu mana stanga isi tinea doamna. Intotdeauna am admirat perechile trecute de prima tinerete care se tin de mana. Insa aceasta m-a induiosat peste limita.

joi, 24 septembrie 2009

24 septembrie

La multi ani, tata! Cel mai mult de ziua ta imi doresc sa te am sanatos alaturi de mine, de noi, mult timp. Imi doresc sa-ti aflu numai impliniri in tot ce incepi. Imi doresc sa-ti stiu multumirea cand te gandesti la noi. Imi doresc sa ramai mai tanar in fiecare zi.

La multi ani, mamaita! Oare acolo sus sarbatoriti zilele de nastere? Ti-am trimis un strop de vin rosu si un gand mai vechi: mi-e dor de tine.

miercuri, 23 septembrie 2009

De la mare, prin e-mail

Primesc astazi pe mail:

Fac azi o baie rapida, pun ochelarii de inot pentru impresionarea audientei, dau puternic de 8 ori din brate, vad pe sub apa ceva umbre, ma ia panica, ma intorc, ajunge sa dau de 4 ori din brate si ajung la apa mica. Pun picioarele pe nisip, imi zic ca-mi ajung 1 minut si 24 de secunde de baie. Imi zic sa ies la soare.
Dar stii prea bine, prietene cetitor, ca iesitul din apa nu se face oricum. Pe plaja-i lume multa, poate se uita cineva la tine. Daca tii cat de cat la imaginea ta, aranjezi una alta. Tragi de slip sa aranjezi cucu subacvatic, bagi un pic mana prin par (cat mai ai) sa-l faci sauvage, ridici ~a~ele, sugi nitel burta.
Apoi iesi pe tarm, calcand hotarat. Tot pentru impresie. Privind undeva departe, nicaieri, tot pentru impresie. Dar stii ca macar 3 babe hodoroage tot se uita la tine. Poate una nici nu vede, nu conteaza. Ei bine eu am avut bafta sa ies taman langa 3 fetisoare, ce se bronzau pe ~i~isoare. M-am gandit ca bine am facut ca m-am primenit. Si am calcat mai hotarat, fara sa privesc spre ele. Bineinteles. La inceput. Bineinteles.
Iar cand am ajuns cam la juma de metru de sezloangele lor, le-am traznit o privire de, teoretic, trebuia sa le ingrop sub nisip. Ai tu habar, cetitorule, cum arata ochii mei verzi pe fata mea bronzata, cand ies din mare?! Nu, nu ai. Ei bine, fetisoarele au ramas incremenite. Ma priveau cu ochi mari, toate trei. Am trecut pe langa ele. Multumit de traznetul transmis, de impresia facuta.
Ajung langa propria sotie, zambind multumit de mine. Si propria sotie imi spune:
-Sterge-te pe fata, esti plin de muci.

:-))

vineri, 18 septembrie 2009

Inca o saptamana

Stiu. N-am mai scris de o vreme pe blog. Din lipsa de timp si de energie. Rup acum 10 minute din iuresul zilnic ca sa va povestesc ce mai fac eu in universul meu eliptic de timp liber.

In mare, as putea sa spun “Muncesc”. Si putini ar intelege cum vine asta, sa faci doar atat. Daca nu muncesc la birou, muncesc acasa sau ma deplasez cu masina, si asta fiind tot un fel de munca – munca de a-ti antrena nervii. Am strabatut centura Bucurestiului din nord in vest in doua zile consecutive. Dar, gata cu lamentarile. Cum imi spunea un pici “Mai bine asa, decat sa stai acasa toata ziua sa te plictisesti”.

Duminica trecuta m-am delectat cu 40 de bulbi de narcise galbene, 20 de bulbi de lalele alb-rosu, 20 de bulbi de lalele negre si 50 de bulbi de branduse albe. Si nu, nu i-am mancat...

Am fost cu bicicleta pe campurile din apropierea casei. De fiecare data inainte de amurg. Si m-am gandit ca viata este ca o plimbare cu bicicleta: sunt portiuni line si segmente accidentate, unde te lovesti de tot felul de bolovani si pietre. Treptat inveti sa le ocolesti pe cele mai mari, iar peste cele mai marunte treci semet, pastrand directia. Daca iti iei ochii de la amanunte si reusesti sa privesti drumul in ansamblu, gasesti frumuseti pe langa care altfel ai fi trecut nepasator. Miresme indoielnice alterneaza cu parfum de fan si daca ai noroc, poti avea si mici spectatori – fazani, vulpi, iepuri – de care te bucuri ca de niste prieteni vechi.

Am revazut zilele trecute o veche prietena. Mi-am reamintit de energia ei pe care nu o pot avea decat oamenii care fac intr-adevar ceea ce le place. Si folosesc si acest prilej pentru a-i transmite “La multi ani” si un buchet de toamna virtual

vineri, 4 septembrie 2009

Poveste de dragoste

Sunt oameni care imi spun ca s-au bucurat de Grecia acum 10-11 ani, cand s-au deschis granitele si ca acum nu li se mai pare mare lucru. Daca ii intrebi incotro i-au purtat pasii, se opresc in Halkidiki. Noi nu am fost in Halkidiki si nici nu cred ca vom ajunge. Pentru ca am facut o mica pasiune pentru insule.
Am inceput acum doi ani in Thassos, unde am gasit multa liniste, peisaje superbe, mare albastra (oricum asta e un pleonasm in Grecia), stanci, pini, cei mai dulci pepeni galbeni, miere si o supa de rosii de vis. Am petrecut atunci o saptamana intr-un bungalow intr-o livada de maslini. Am admirat talentul de a construi printre maslini, fara a-i deranja, pentru a pastra aerul care da originalitate locului. Am fost la 100 de m de plaja, insa nu am petrecut doua zile in acelasi loc. Ne-am bucurat de varietate – plaja cu nisip, plaja cu pietre, plaja cu stanca. Am hotarat ca vom reveni. Si am facut-o anul acesta, insa nu in Thassos, ci in Zakynthos. Am schimbat punctul geografic (din nord-vest in sud-est) si marea (din Egee in Ionica). Au trecut doua saptamani de cand ne-am intors si daca inchid ochii vad inca ce vedeam din dormitorul nostru mediteranean.


Am calatorit doua zile pentru a ajunge acolo, pentru ca am ales sa o facem cu masina, desi insula are si aeroport. Nu imi place sa merg in Grecia prin agentii, nu imi place sa stau la hotel, prefer intelegerea direct cu proprietarul vilei si planificarea pe cont propiu. Mi-am deschis ochii in apa pentru a-mi umple sufletul cu albastru. Am iubit fiecare peste care mi-a iesit in cale. Am savurat fiecare salata ce-mi gadila papilele cu savoare greceasca din masline si miere. Si am concluzionat ca desi Grecia are un numitor comun ce-i confera identitatea, oriunde te-ai duce este altfel. Probabil ca vom reveni si in alti ani, insa mereu altfel, mereu altundeva, mereu deschizatori de drumuri. (va urma)

joi, 27 august 2009

Top 100 carti

Am gasit topul de mai jos si m-am bucurat de el. Am regasit carti citite, carti necitite, titluri neauzite, autori necunoscuti pentru mine. Un bun ghid de folosit in librariile ticsite cu de toate.

via Money Express

  1. “Razboi si pace” – Lev Tolstoi
  2. “1984” – George Orwell
  3. “Ulise” – James Joyce
  4. “Lolita” – Vladimir Nabokov
  5. “Zgomotul si furia” – William Faulkner
  6. “Omul invizibil” – Ralph Ellison
  7. “Spre far” – Virginia Wolf
  8. “Iliada si Odiseea” – Homer
  9. “Mandrie si prejudecata” – Jane Austen
  10. “Divina comedie” – Dante Alighieri
  11. “Povesti din Canterbury” – Geoffrey Chaucer
  12. “Calatoriile lui Gulliver” – Jonathan Swift
  13. “Middlemarch” – Geroge Eliot
  14. “O lume de destrama” – Chinaua Achebe
  15. “De veghe in lanul de secara” – J.D. Sallinger
  16. “Pe aripile vantului" – Margaret Mitchell
  17. “Un veac de singuratate” – Gabriel Garcia Marquez
  18. “Marele Gatsby” – F. Scott Fitzgerald
  19. “Catch – 22” – Joseph Heller
  20. “Beloved” – Tony Morison
  21. “Fructele maniei” – John Steinbeck
  22. “Copiii din miez de noapte” – Salman Rushdie
  23. “Minunata lume noua” – Aldous Huxley
  24. “Mrs. Dalloway” – Virginia Wolf
  25. “Native son” – Richard Wright
  26. “Despre democratie in America” – Alexis de Tocqueville
  27. “Originea speciilor” – Charles Darwin
  28. “Istorii” – Herodot
  29. “Contractul social” – Jean-Jacques Rousseau
  30. “Capitalul” – Karl Marx
  31. “Principele” – Niccolo Machiavelli
  32. “Confesiuni” – Sf. Augustin
  33. “Leviathan” – Thomas Hobbes
  34. “Istoria razboiului peloponeziac” – Tucidide
  35. “Stapanul inelelor” – J.R.R. Tolkien
  36. “Winnie-the-Pooh” – A.A. Mine
  37. “Sifonierul, leul si vrajitoarea” – C.S. Lewis
  38. “O calatorie in India” – E.M. Forster
  39. “Pe drum” – Jack Kerouac
  40. “Sa ucizi o pasare cantatoare” – Harper Lee
  41. “Biblia”
  42. “Portocala mecanica” – Anthony Burgess
  43. “Lumina de august” – William Faulkner
  44. “The Souls of Black Folk” – W.E.B. Du Bois
  45. “Intinsa Mare a Sargaselor” – Jean Rhys
  46. “Doamna Bovary” – Gustave Flaubert
  47. “Paradisul pierdut” – John Milton
  48. “Anna Karenina” – Lev Tolstoi
  49. “Hamlet” – William Shakespeare
  50. “Regele Lear” – William Shakespeare
  51. “Othello” – William Shakespeare
  52. “Sonete” – William Shakespeare
  53. “Fire de iarba" – Walt Whitman
  54. “Aventurile lui Huckleberry Finn” – Mark Twain
  55. “Kim” – Rudyard Kipling
  56. “Frankenstein” – Mary Shelley
  57. “Cantecul lui Solomon” – Tori Morrison
  58. “Zbor deasupra unui cuib de cuci” – Ken Kesey
  59. “Pentru cine bat clopotele” – Ernest Hemingway
  60. “Abatorul cinci” – Kurt Vonnegut
  61. “Ferma animalelor" – George Orwell
  62. “Imparatul mustelor” – William Golding
  63. “Cu sange rece” – Truman Capote
  64. “Carnetul de aur” – Doris Lessing\
  65. “In cautarea timpului pierdut” – Marcel Proust
  66. “Somnul de veci” – Raymond Chandler
  67. “Pe patul de moarte” – William Faulkner
  68. “Fiesta” – Ernest Hemingway
  69. “Eu, Claudius imparat” – Robert Graves
  70. "Inima-i un vanator singuratic” – Carson McCullers
  71. “Fii si indragostiti” – D.H. Lawrence
  72. “All the King’s Men” – Robert Penn Warren
  73. “Go Tell It on the Mountain” – James Baldwin
  74. “Panza lui Charlotte” – E.B. White
  75. “Inima intunericului” – Joseph Conrad
  76. “Night” – Elie Wiesel
  77. “Fugi, Rabbit” – John Updike
  78. “Varsta inocentei” – Edith Wharton
  79. “Complexul lui Portnoy" – Philip Roth
  80. “O tragedie americana” – Theodore Dreiser
  81. “Ziua lacustei" – Nathanael West
  82. “Tropicul Cancerului” – Henry Miller
  83. “Soimul maltez” – Dashiell Hammet
  84. “Materiile intunecate” – Philip Pullman
  85. “Death Comes for the Archbishop” – Willa Cather
  86. “Interpretarea viselor” – Sigmun Freud
  87. “The education of Henry Adams” – Henry Adams
  88. “Carticica rosie” – Mao Tzedun
  89. “The Varieties of Religious Experience: A Study of Human Nature” – William James
  90. “Intoarcerea la Brideshead” – Evelyn Waugh
  91. “Silent spring” – Rachel Carson
  92. “Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor” – John Maynard Keynes
  93. “Lord Jim” – Joseph Conrad
  94. “Goodbye to All That” – Robert Graves
  95. “The Affluent Society” – John Kenneth Galbraith
  96. “Vantul prin salcii” – Kenneth Grahame
  97. “The Autobiographt of Malcolm X” – Alex Haley si Malcolm X
  98. “Eminent Victorians” – Lytton Strachey
  99. “The Color Purple” – Alice Walker
  100. “The Second World War (The Gathering Storm; Their Finest Hour; The Grand Alliance” The Hinge of Fate)” – Winston Churchill

Fara titlu

Concertul Madonnei la Bucuresti a fost un mare fiasco. Nu e suficient sa ai o conditie fizica de invidiat, sa stii sa dansezi, sa ai o echipa de profesionisti in spate (dansatori, sunetisti, DJ). Iti mai trebuie voce, respect pentru multimea care a venit sa te vada si bun simt. Madonna nu a avut nimic din toate astea.

Vocea ei s-a auzit de cateva ori, pe 2-3 melodii. In rest, backing vocals cu timbru vocal foarte asemanator cu al ei duceau greul. Pe La Isla Bonita s-au auzit niste galgaieli, niste falseturi ca ale Andreei Banica in emisiune la Maruta. Ingrozitor. Poate mi se pare mie, am zis initial si am inceput sa caut pe fetele celor din jur expresia stupefactiei. Pe care am gasit-o.

Respectul ei pentru noi a fost sub cota de inghet. A intarziat o ora, ne-a tinut predici despre discriminarea rromilor si a homosexualilor, a spalat scena cu apa pe care rromii pe care ea ii iubeste atat nu si-ar permite sa o bea. Nu m-au deranjat indemnurile lui Santana la dragoste planetara, pace si serenitate. Tot in lipsa de discriminare se traduc. Dar sa vii sa imi spui ca ai auzit tu ca in Europa de Est e multa discriminare si sa termini pe un ton profesoral, marea kabbalista care se adreseaza unei multimi de prosti..“so no discrimination, OK?”. Deci, da? Ne-am inteles, da? Fraierilor...

Bun simt nu prea a avut Madonna niciodata si pot sa spun ca asta nu i-a daunat prea tare. A fost indrazneata tot timpul si cu un pas peste asteptari. S-a reinventat, a fost un trend setter clar, a stiut tot timpul sa se lipeasca de cate un nou val si in scurt timp sa para ca ea l-a generat. Aseara insa, nu am auzit nicio melodie care sa sune la fel cum o stiam. Absolut toate au fost remixate, au fost transpuse pe ritmurile noului val house, rave si alte genuri ale caror denumiri nu le retin. Ce sa inteleaga cei nostalgici care au venit pentru un Like a virgin cantat in pat, pentru un Like a prayer pe care sa il fredoneze fara se trezeasca la refren cantand singuri... caci EA, nu mai canta, iar refrenul erau niste remixuri, stralucite dealtfel, dar nepotrivite pentru un public caruia nu i te-ai mai aratat niciodata in concert.

Da, am dansat pe cateva melodii foarte ritmice, dar cat sa dansezi pe damburile din parcul Izvor, cat sa te inalti pe varfuri ca sa vezi macar un ecran miiiic, cat sa inghiti norul de praf care inconjura toata zona. Cat.. Sunt curioasa cati ar fi ramas pe loc, nemiscati, daca ar fi plouat ca la Metallica. Nu a fost nevoie de asa o ploaie ca sa plece multi din timpul concertului. Nu a fost o atmosfera electrizanta, nu a rezonat cu noi, a fost rece, Frozen... Nu am auzit multimea cantand si mi s-a facut pielea de gaina doar de doua ori – la celebrarea lui Michael Jackson si atunci cand in fata mea au aparut doi rromi, unul mai mare, altul pe la 8 ani care s-au bucurat cu adevarat de ce vedeau. Probabil pentru prima data in viata lor.

Organizarea a dovedit inca o data ca in Romania inca nu se pot simti bine 70.000 de spectatori la un concert. Sticlele cu care nu aveai voie inauntru zaceau goale pe iarba, adunate in movile in jurul puietilor de carpen din parc, cozile interminabile la lichide mi-au adus aminte de Rolling Stones.. la fel de mari.

In concluzie: din nou am luat teapa. Din nou mi-am construit castele din carti de joc, din nou am avut asteptari si din nou am fost dezamagita. Asa e in viata.

sâmbătă, 15 august 2009

Poze cu piscina

Revin, asa cum am promis. Iata cum arata apa din piscina inainte si dupa "filtrarea" mecanica:




Astazi ne indreptam spre ape mai indepartate... Ne "vedem" pe 26 august.

vineri, 14 august 2009

Leapsa cu 5

Am primit de la Bogdana indemnul sa enumar cinci lucruri pe care le fac cu placere. Iata:
  • Imi place sa calatoresc. Imi place acest proces de la planificarea lui (alegerea destinatiei, alegerea cazarii, planificarea drumului), la pregatirea lui (bagaje, harti, “de vizitat”), pana la savurarea lui.
  • Imi place sa fac surprize. Placute. Imi place sa ghicesc sau sa extrag dorintele ascunse in spusele celui iubit si sa le transform in realitate. Am cateva actiuni de succes in acest sens si nu ma voi opri aici, ci ma voi perfectiona.
  • Imi place sa imaginez tinute. Imi place sa compun tinute, imi imaginez rapid cum ar arata intr-un ansamblu perfect. Imi place sa cumpar haine. Si nu numai pentru mine.
  • Imi place sa ingrijesc flori. Le vizitez zilnic si ma bucur de fiecare frunza noua, de fiecare floare, le hranesc periodic cu vitaminele lor preferate, le stropesc, le tund, le vorbesc.
  • Imi place sa iubesc.

Dau mai departe catre Cata, Silvia si Pinky.

joi, 13 august 2009

Bunele maniere in business

Cum obisnuiesti in zilele noastre sa iti manifesti recunostinta fata de un partener/ client/ furnizor de ale carui servicii esti foarte multumit, care te-a ajutat intr-un demers de reusita? Astazi, o colega a primit de la un client (“de moda veche” zic unii) un superb cos cu flori. Cum ati face voi, mai “de moda noua”?

Si camasa rezista

Miercuri, ora 13. Camasa noua. Dejun. Pata piept stanga.
Joi, ora 13. Camasa noua. Dejun. Pata piept dreapta.
Maine ori vin fara camasa, ori nu mai mananc :-)

luni, 10 august 2009

Evolutie


It is a saying: yesterday is history, tomorrow is a mystery, but today is a gift. That is why it is called the "present".

To make something special you just have to believe it's special.There is no secret ingredient...

Kung Fu Panda - scor imdb 7.7 din 10

Ce sunt desenele animate astazi...

Perpetum mobile de gradina

Gazonul este .. ca un copil. Mai intai il insamantezi si astepti nerabdator cateva saptamani pana rasare. La inceput e firav, micut, creste in smocuri si esti terminat de grija: il uzi de doua ori pe zi, nu il calci, te bucuri de fiecare raza de soare care ii mangaie cresterea. Api, pe la 10-12 cm, il tunzi pentru prima data, cu teama. Ai aceeasi senzatie ca atunci cand ai facut pentru prima data baie pisicii: ti se rupe sufletul de mila, arata jalnic. Continui cu udatul si tunsul. Uzi seara, tunzi de doua ori pe saptamana. Te bucuri de noua ta mocheta de gradina, insa procesul devine din ce in ce mai istovitor: iarba e din ce in ce mai deasa si masina de tuns trebuie curatata la fiecare 5 minute. Te gandesti chiar sa schimbi masina de tuns cu una mai performanta. Apoi, gazonul devine prea des si incepe sa se usuce, sufocat de proprii semeni. Cumperi o grebla aeroatoare si incepi sa greblezi capite intregi de iarba uscata – sau fan. Apoi fertilizezi ca sa ii dai un “boost” de energie. Si te pregatesti sa o iei de la capat.

vineri, 7 august 2009

Hit-urile verii

...la inghetata Nirvana Pralines & Cream si BEST strawberry white...

va invit sa nominalizati si voi. Orice, fie mancare, muzica, locuri sau activitati pe care le mancati, ascultati, vizitati sau faceti cu placere in aceasta vara.

Tipologii

Marti am cunoscut femeia-pitbull. Musca din orice cand este impreuna cu seful – trebuie sa arate ca poate si mai ales ca stie. E genul care a fost trasa de coada in timp ce manca. Dupa ce ii dai osul cel mare, clefaie fericita si multumita cu botul pe labe. La sfarsit vine si iti da o recompensa virtuala, confirmand ca e corect ceea ce spui. Of, sunt asa de usor de citit si asa de greu de suportat...

joi, 6 august 2009

Weekend-ul celor 3B

Sau cum sa ajungi la Brasov trecand prin Bulgaria si Bran.

Pe scurt, Miercuri am rezervat camere la un hotel in Bulgaria, dupa ce am dat 100 de telefoane si nu am gasit nimic la Navodari, 2 Mai, Tuzla si pe unde m-am mai gandit eu ca ne-ar place o plaja mai lilbera. La iubitul nostru Corbu nu puteam merge, din grupul de calatori facand parte si un copil de 7 ani, la care ne-a fost teama sa-i facem cunostinta cu viata la cort. Dupa ce am parcus distanta Bucuresti – Giurgiu in acelasi timp in care am strabatut iubita noastra capitala, ne-am oprit in vama Bulgareasca, dupa podul Anghel Saligny. Dam actele noastre (buletinele), certificatul de nastere al copilului si imputernicirea de iesire din tara insotit de un singur parinte. Vamesul se uita chioras la mine si ma intreaba “Actele copilului?”, zic “Ce acte, astea-s toate”, el “Nuuuu, pasaportul”. N-avem. “Imi pare rau, intoarceti”... si am intors. Si ne-am intors cu totul. Ulterior aveam sa aflam ca “Bad Karma” e peste tot... Unul din prietenii care ne insoteau radea joi de prietena lui care nu-si gasea pasaportul, vineri urmand sa plece cu un grup mai mare in Turcia la kitesurfing. Ea si l-a gasit pana la urma, insa vineri, cu 20 de minute inainte de plecare, cand cea mai mare problema a lui era in ce geanta pune aparatul foto, descopera ca pasaportul lui expirase. Si imi povestea asta la telefon, in timp ce eu ma indreptam spre Giurgiu. Si eu radeam de el si el zicea ca vine cu noi si eu ii ziceam haidem. Si apoi ne intorceam toti spre Bucuresti si nimeni nu mai radea. Si tot la ideea lui plecam spre Bran, unde stia el o vila pentru cazare. Si ajungeam la 3 dimineata si a doua zi mergeam la Paradisul Acvatic in Brasov. Foarte frumos loc si deosebit de civilizat. Il recomand tuturor. Bazine si inauntru si afara. Bazine pentru copii, doua tobogane, bazin olimpic cu trambulina la 1m, 3m si 5m. Iarba bine intretinuta, chais-longue-uri, umbrele, muzica, hot dog, inghetata, mici, gogosi. Sauna, gheata pentru masajul de dupa, dusuri, vestiare. Civilizat. Seara servim cina la un restaurant din centrul Brasovului – specific italienesc, elegant, aerisit, gustos. A doua zi pornim spre centrul Branului – am auzit de un cinematograf 5D unde ruleaza filme de scurt metraj si vrem sa il incercam. Vedem un film in care suntem in pielea si ochii unei pisici care circula printr-o casa bantuita – senzatiile sunt interesante. Pe langa imaginea 3D se mai adauga 2 dimensiuni – suntem miscati cu tot cu scaune cand matza sare sau se sperie sau priveste in jos si suntem “biciuiti” de aer si apa cand zboara lilieci pe la urechile noastre, cand se deschid ferestre sau latra cate un caine. Suntem stropiti in fata, la ceafa si la picioare, in spatele genunchilor... Interesant, te face sa tresari :-) Filmul dureaza 15 minute si din sala se aud tipete, rasete, semne de exclamare. Fiecare cum poate. Plecam spre Rasnov si vizitam cetatea (a cata oara?). Alberto cred ca a plecat, sunt cateva afise cu o bulina neagra pe care scrie “Sit istoric distrus. Destinatia: Carciuma. Autor:Alberto”. De prost gust. Cetatea are acum, dupa restaurare, mult mai multi vizitatori decat avea inainte. Si incaseaza. Terminam si Rasnovul si inspirati ne indreptam din nou spre Paradis. Ne balacim trei ore si plecam la 19:30 pentru o cina superba la un restaurant cu specific romanesc tot in Brasov (Sergiana). Amenajat intr-un beci din caramida, cu servire si aerisire ireprosabile, restaurantul ofera o mancare delicioasa, traditionala si moderna. Si un vin rosu la carafa excelent. Mi-a placut tare mult. Am revenit in Bucuresti la 00:30. Mi-a placut mult la Brasov - e altfel, e schimbat, e curat. Ce weekend!

luni, 27 iulie 2009

Aventurile fierului din apa in piscina Intex

Voi fi scurta in relatare. C. a achizitionat o minunata piscina Intex supraterana cu diametrul 3.6 m si o capacitate de 6.700 L. Am umplut-o cu apa prin furtunul de gradina, care nu trece prin filtrul deferizator. Procesul a durat 5 – 6 ore. Apa cristalina, la 17 grade. A doua zi, peretii interiori incep sa devina alunecosi. Moment in care imi devine clara necesitatea tratarii apei. Merg in Bricostore si cumpar pastile de clor, floculant (nu radeti, e un agent de limpezire) si algicid. Iau si o trusa de analiza pentru ca nu stiu cum stam cu PH-ul. Ma apuc voiniceste si tratez apa seara. A doua zi dimineata, surpriza!! Apa se transformase intr-o supa maro opac. Spre suprinderea mea, nu disper, imi pastrez calmul si ma apuc sa rascolesc internetul. Gasesc comunitati intregi cu aceleasi probleme, in SUA. Decid sa nu merg pe varianta inocularii chimice a fierului cu diversi agenti mai mult sau mai putin nocivi pentru piele si merg pe varianta cu eliminare mecanica. Adica: un ciorap de bumbac pe skimmer (adica pe galetusa de pe marginea piscinei unde se pun substantele si la care e conectata intrarea in pompa de recirculare), celalalt ciorap pe filtrul din pompa si un prosop legat de scara piscinei, in dreptul orificiului pe unde intra apa din pompa de recirculare in piscina. Se spala aceste trei "filtre" cat mai des. Apa are acum culoarea icetea-ului si 28 de grade. Si sunt increzatoare ca va deveni din nou albastra. Pun poze cu "before" si "after". Cand voi ajunge la "after".

To the airport

Debutul unei saptamani: trezirea la 5:30, iesirea din casa la 6:00, check-in la 6:15, imbarcarea in Fokker-ul Carpatair spre Timisoara la 6:30, decolarea la 7:00. Un tiuit-huruit-shuruit ne insoteste pana deasupra norilor. Acolo totul e linistit. E soare si senin. Primim o cafea si o prajitura Alka cu mere. Aterizam la Timisoara la ora 8:00. Ne asteapta o masina care ne transporta pana la Arad. Repede, prea repede in unele curbe... Ma reintalnesc cu soferul la ora 17:00. “Zburam” inapoi spre Timisoara. Nu am nicio carte la mine, nicio revista, nimic de citit. Sunt doua chioscuri de ziare in aeroport si ambele sunt inchise. E ora 18:00. Rezolv rapid check-in-ul si ma asez in sala de asteptare. Incep sa studiez pasagerii:

  1. Cuplul tanar. El brunetel, pare arab sau turc, ea blonduta. Nu-mi dau seama daca e romanca – vorbesc engleza intre ei. Au o fetita de 7-8 luni draguta foc. Si inca un copil in burta ce pare de 3 luni. Grabiti.
  2. Mama si fiica. Ambele excesiv de bronzate. Mama pare ca a nascut-o pe fiica foarte devreme, par surori. Fiica e fotomodel “wannabe”. Nu are mai mult de 15 ani, dar e gatita cu fustita de blugi scurta si vopsita si pe gene si pe unghii. Cyclamen.
  3. Diva bruneta. Ochi mari, buze opulente, imbracata sport. Pe mana dreapta o gentuta, sub mana stanga un Mac. Fara husa, sa se vada. Il tranteste pe scaunul din dreapta, scoate blackberry-ul, verifica apelurile, scoate celaat telefon si incepe sa vorbeasca. “Ce faci ba? Ati ajuns? Ba nu esti intreg la minte, cum naiba ati mers toata noaptea si nu ati oprit? Nici macar pentru pipi? Ba, io am condus vreo 150 de km, si dupa aia l-am lasat pe el. Am venit cu 230 – 250 viteza de croaziera. Da ba, am ajuns pe la 1 si a vrut asta sa se uite la un laptop si am stat pe laptop pana la 3 dimineata. Bine ba, mai vorbim”. “Alo, ce faci mama? Eu sunt in aeroport la Timisoara. Da? Daca e vremea frumoasa in weekend poate vin si eu la Ploiesti cu motoreta, ca trebuie sa ii schimb carenele. Bine mama, pa.”
  4. Femeia de afaceri. Pe la 35 - 40 de ani, studiaza un catalog al unei agentii de turism. E botoxata, cremuita, imbalsamata. Sigur la doi ani dupa inmormantare va arata la fel ca in momentul trecerii in lumea de dincolo.
  5. Consultantul cu costum ieftin si scamosat. Nu comentez mai mult.


Ma imbarc in Boeing 737 de la Tarom cu destinatia Bucuresti. Am loc la culoar. La fereastra un domn corpolent incape cu greu intre manerele scaunului. Intre noi, nimeni. Primim sucuri si o ciocolata Bounty. Imi vad casa din avion si sunt gata sa pocnesc de mandrie... Traiesc un moment gen "Ally McBeal" - sar in sus de pe scaun, dansez cu insotitoarele de bord, facem un musical. La final, aflu ca ne-a "condus" dl. comandant Iovan. Adrian Iovan. Imi amintesc de un film cu Gwyneth Paltrow in care stewardesele se considerau promovate cand treceau de pe curse interne pe curse internationale. Oare asa e si cu pilotii?

marți, 14 iulie 2009

O noua definitie

pentru, celebrul deja, fuck buddies - two people working with the same manager

Cerul satesc

Cand prieteni si cunostinte ma intreaba daca m-am acomodat cu viata la casa, simt nevoia sa dau exemple de trairi si experiente care ma bucura si de care nu as fi avut parte niciodata la apartament.







miercuri, 8 iulie 2009

Hai ca se poate!

Marti, 7.07.
Ora 12:30. Discutie lejera despre testul psihologic. Prilej cu care imi amintesc de carnetul meu de sofer care expira anul acesta in luna iulie, parca pe 19... Sau pe 17... Consult carnetul si stupoare!! Expira pe 7.07. Daca nu il schimb, trebuie sa repet intreg setul de analize.

Ora 13:00. Parasesc zona comerciala Baneasa si ma indrept catre sediul politiei din Sos. Pipera. La Marele Dop de la aeroportul Baneasa 3 masini stau la stop. Doar 3...

Ora 13:10. Ajung la Sediul Politiei, parchez lejer, fara bataie de cap pe locurile disponibile in curte. Imi amintesc cu amaraciune de Udriste si de inghesuiala de acolo... Intru intr-un chiosc unde o domnisoara draguta imi completeaza cererea de preschimbare a permisului si imi face o copie dupa cartea de identitate. 5.3 RON. Imi amintesc de aceleasi chioscuri de pe langa Udriste. Acum sunt mai putine. Iar cel in care am intrat eu era dotat cu aer conditionat. Intru in sediul politiei. Din nou, aer conditionat. Nicio coada mai mare de 3 persoane la ghisee. Imi amintesc cu tristete de cozile interminabile din sediul vechi, inghesuindu-se in caldura si folosind pe post de evantaie cartile de identitate ale autovehiculelor, mape, palarii, telefoane... Observ doua ghisee CEC Bank. 4 persoane la coada. Platesc in 2 minute taxa. 68 RON. Imi amintesc de listele afisate pe usa sediului vechi cu taxe ce trebuie platite la sucursale CEC de pe raza sectorului unde domiciliaza victima in cauza... Pentru permise urc la etaj. 16 ghisee. Ma asez la unul dintre ele. Stau 5 minute, mi se face poza pe loc, semnez apasat pe un ecran si sunt informata sa revin peste 3 ore.

Ora 13:40. Am terminat.

Ora 18:00. Am ridicat permisul. E altfel. European.

Hai ca se poate!

luni, 6 iulie 2009

Poarta spre divinitate

Sunt stari si trairi pe care cuvintele nu le pot exprima. Pentru asta s-a inventat chitara. Pentru asta s-a nascut Carlos Santana. Muzica sa este un dialog dumnezeiesc intre instrumente, un dialog ce transmite totul, din care poti desprinde fericirea, tristetea, dragostea, speranta sau neputinta. Un dialog pe care il asculti vrajit si de care este imposibil sa te saturi. O muzica ce te poate face sa dansezi nebuneste, sa razi, sa te uiti spre cer si sa multumesti ca existi. O muzica ce te poate face sa plangi pentru tristeti vechi sau noi sau viitoare. O poarta spre divinitate.

vineri, 26 iunie 2009

5 zile in Austria

Portocali in Kronprinzengarten




Schonbrunn - vedere laterala

Irrgarten

Schonbrunn - vedere frontala

Neusiedl See



joi, 25 iunie 2009

I'm back

Ati observat ca am fost plecata. De pe blog. De la birou. De acasa. Din tara. Cei care au citit fidel vor fi stiut ca am fost la Nova Rock Festival in Austria.
Prima intrebare: Cum a fost?

Interesant. Nu, nu e genul de raspuns inchis si nici eu nu sunt genul de persoana pe care o intrebi cum a fost in concediu si iti raspunde “fain” fara sa-ti povesteasca ceva frumos sau ceva inedit, ce a impresionat-o placut sau neplacut. Macar ce a mancat, daca nu si tot ce a vazut... Daca ar fi sa inglobez intr-un singur cuvant cum a fost experienta noastra la primul festival rock as spune atat: Interesanta. Detaliez de ce.
Pentru cei care nu stiu, Nova Rock este un festival care se organizeaza pe campurile austriece din apropierea granitei cu Ungaria. Pozitia este strategica – aproape de slovaci, de unguri, de austrieci. Noi nu eram chiar asa de aproape, dar chemarea metalica ne-a impins la aproape 1200 de km de casa. Ne intelegeti, sunt sigura. Festivalul dureaza 3 zile, iar concertele incep in jurul orei 14:00 si se termina la ora 1:30 in noapte. Bineinteles, trupele consacrate concerteaza ultimele, seara tarziu. Prima zi, stiind ca va ploua, ne-am cumparat “rain kits” – adica geci speciale de ploaie, impermeabile. Si am pornit. Am coborit de pe autostrada si am parcat regulamentar si dirijat, pe un camp. Scena se vedea undeva in departare – am estimat ochimoetric o distanta de 5 km. Pe care i-am parcurs prin colb. Pe masura ce inaintam, incepeam sa intelegem unde suntem si mai ales, cu cine. Am cateva imagini care nu ma parasesc:
  • Cuplu tanar. El taraste prin campul plin de praf un trolly de care e legat un sac de dormit. Ea, din spate, nu-ti spune nimic. Insa pitorescul e in fata – cara un carton de 24 de cutii de bere.
  • Tanar de aproximativ 20 de ani. Oprit pe marginea drumului cu doua cartoane de 24 de cutii de bere in brate si un scaun pliant, impachetat la picioare. Ne roaga in germana sa il ajutam sa il ridice. Berea nu se lasa din mana...
  • Cuplu tanar. El detine o scula gen carucior – stivuitor pe care sunt incarcate cate catroane de bere au incaput plus o valiza frigorifica.

Ati inteles, banuiesc. Beer is the central point. Nu am vazut atatia oameni beti la un loc de cand ma stiu. M-a uimit mizeria care ne inconjura – sute de pet-uri, cutii, hartii ne inconjurau de peste tot, corturile “riveranilor” unul langa altul, lipite si inconjurate de gunoaie ca niste mici fortarete, camioanele de balci care vindeau diverse de-ale gurii – carnati, noodles, hot dog, burgeri de toate felurile, fete ametite cu mesaje “imbietoare” scrise cu markerul pe frunte, barbati usurandu-se unde le venea. Si ajungem la scena. De fapt destul de departe de ea, inaintarea devenind imposibila prin marea de oameni ce asteptau nerabdatori sa inceapa concertul. Programul spune ca trupa se numeste Slipknot, concerteaza doua ore, urmeaza 30 de minute pauza si apoi – Metallica. Eu nu auzisem pana atunci de trupa, C. vazuse un interviu cu ei pe un post de muzica si isi amintea ca poarta masti tot timpul, inclusiv in timpul interviului si ca nimeni nu stie cum arata. Dezbatem putin si ajungem de comun acord la concluzia ca de fapt e o manevra de marketing. Apar pe scena. In jurul nostru, delir. Si incep ca cante o muzica pe care eu nu o inteleg, nu ma simt aproape de ea, iar versurile nu-mi spun nimic pentru ca le deslusesc cu greu. Cei din jurul meu stiau fiecare vers... Deci e clar ca ma aflam intr-o companie cu care nu rezonam deloc. Doua ore am facut fata cu coatele si genunchii unei multimi care sarea in toate partile. Am primit pahare de bere in cap. Pahare pe jumatate pline. M-am ferit de tigari aprinse. N-am putut sa ma feresc de mirosurile ce veneau de sub bratele ridicate ale celor din jurul meu. Cei de pe scena instigau la anarhie. Cei de pe camp ii urmau orbeste. Si parea ca nu se mai termina.

Incepe Metallica. De fapt se acordeaza instrumentele. Si cad primii stropi de ploaie. Dupa care, din ce in ce mai tare. Incepe concertul si afara toarna ca galeata.. “It’s just a little water”, says James. Si am rezistat eroic pana aproape de ultimele acorduri. Ne-am bucurat de piese noi, dar si mai vechi, de foc, dar nu si de potop... Din povestea de mai sus ati retinut cateva cuvinte cheie: 5 km, colb, potop. Rezulta – noroi pana la glezne, incaltari distruse, 12 grade, vant, apa pana in chiloti (despite the rain kits), portofele ude, telefoane ude. Lacustru. Ne-am urcat inapoi pe autostrada, am oprit in prima benzinarie, am cumparat o sticla de schnaps si o punga de M&Ms. Si asa am incheiat apoteotica, prima si ultima seara la Nova Rock. Caci la restul am renuntat. Am dat Nine Inch Nails din noroi pe Mariahilferstrasse, Hofburg si o seara linistita in Gasthof la o bere de 3,5 euro bucata. Am dat Limp Bizkit pe Schonbrunn, un strudel original si lacul Neusiedl – windsurfing paradise...

Probabil am imbatranit...

luni, 1 iunie 2009

1 iunie - sau ce mai e copil in noi

Sinceritatea

Pofta de dulce

Pofta de viata

Nerabdarea

Spontaneitatea (si efectul ei)

Bucuria de a primi cadouri (mai ales pe cele la care nu te astepti)

Dulceata celor 30 de minute ilicite petrecute in pat, dupa ce a sunat ceasul (unii dintre noi triseaza si pun ceasul cu 30 de minute mai devreme decat ar trebui, doar pentru a simti aceasta dulceata)

Lacrimile, imposibil de stavilit (atunci cand vin, nimic nu le mai poate opri)

Inocenta, in fata mizeriilor din jur

Dragostea pentru culoare

Mama si tata (mereu tineri)

Desenele animate

Merele cu biscuiti

Dorul de valuri

A (se) desparti

Imi vine greu sa enumar aici toate despartirile despre care am auzit in ultimii ani. Pare ca s-au inmultit. Cupluri vechi, cupluri cu acte, cupluri fara acte la starea civila, dar cu acte la banci, cupluri cu copii, cu case, cupluri cu planuri de viitor si avansuri platite pentru nunti. Toate s-au destramat din convingerea ca dragostea se afla in alta parte. Toti cei ce au plecat au facut-o convinsi fiind ca s-au regasit. E oare o evolutie a omului spre a-si recunoaste dorintele? Spre non-compromis?

Citeam undeva ca puterea de a mentine vie o relatie sta exclusiv in mainile femeii. Pare desprins din sfaturile bunicii, dar este atat de actual si atat de dureros de adevarat.

marți, 26 mai 2009

Briefing

Noroc cu princesstarta (specialitate suedeza cu marzipan) ca am prins ceva puteri sa mai primenesc blogul cu o postare.

Nu am mai scris de 8 zile, timp in care:
- am avut musafiri la gratar din categoria “prieteni cu copii”,
- i-am imbarcat pe ai mei spre Paris,
- am fost intr-o zi la Tulcea dus si intors,
- am fertilizat pomii cu rahat granulat cumparat de la Hornbach,
- m-a intepat in picior o vietate ce salasluieste in gazon si am facut ditamai umflatura de abia ma mai tarasc,
- am concediat menajera,
- am facut curat, am gatit, am calcat,
- l-am asistat pe C. care a tuns gazonul de doua ori,
- am plantat 3 rasaduri de rosii, 2 de ardei gras si 1 de ardei iute,
- m-am uitat la televizor timp de o ora adunat,
- am aflat ce enormitati pot face unii pentru a-si vedea atinse interesele,
- mi-am facut unghiile cu oja maro,
- nu am citit deloc,
- am sters doi copii de caca la fund,
- am facut prezentari in powepoint.

Tocmai m-au sunat ai mei din CDG. La recomandarea mea, nu au ales o cursa low cost, pentru a nu-si imparti cele 3 ore de zbor cu toti capsunarii sau cum le-o spune la astia de-si fac veacul prin Paris... Acum se intorc si la check-in au stat la o coada de 100 de.. rromi. Colorati, mirositori, cu fuste si puradei.... Halal.

luni, 18 mai 2009

In recunoastere prin cartier

Sambata, in lipsa de DM, ne-am luat de mana si ne-am plimbat pe camp. Pe langa lanuri verzi cu maci si flori albastre, pe langa padurea de salcami, pana la lac, unde am gasit munti de gunoi si vile chipese. Va las pe voi sa admirati. Sau sa va mirati.




Tulcea by iPhone

Pe faleza, inainte de ploaie


In cautarea lui Nemo, la Centrul Eco-Turistic Delta Dunarii